Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Dacă dorim dulce durată de Barbu Cioculescu


Doborât de diavoleşti duşmani, dezastruos deformat de destin, doldora de devastatoare efecte, dureros debusolat de dizarmonice disfuncţii, derutat de derizorii duplicităţi, disparităţi dezesperante, dominat de dorul dispariţiei, devastat de dispute devoratoare, debilitat de dibuiri divergente, drastic decodat, dat de duşumea, dramatic dezdrumat, dârdâind delimitativ, dosit după deget, discreţionar dezmembrat, decimat demografic, demoralizat, dezorganizat, departe de distinsa, drăgăstoasa, divina Uniune Europeană - dar dat dracului de deştept, poporul nostru a trecut prin căderi şi urcuşuri, prin băile de sânge ale unei istorii care nu-şi răsfaţă copiii, a supravieţuit morţii lui Decebal, asasinării voevodului Mihai Viteazul, pierderii alegerilor locale de către P.S.D., miraculos săltând peste mortale capcane, conturnând vaste conspiraţii.

Cum anume a procedat s-a scris în poemele înaintaşilor cincizecişti ai veacului al XIX-lea, pe care nu-i citeşte nimenea, fiindcă nu se pot lectura pe mai multe paliere. De la ei şi de la istoricii epocii care se ocupau mai mult de şirul domnitorilor, de bătăliile de ei purtate, decât de consumul de orz şi pepeni, situaţia vămilor şi evoluţia textelor, pe decenii şi secole, au rămas paragrafe în cărţile de citire pentru uzul puţinilor şcolari ce mai arată interes istoriei patriei, doctrinei în general.

în linii mari se ştie că de la anticii elini colonizaţi pe ţărmul Euxin ne-a revenit cuvântul chiverniseală, cu actuala prezenţă în cibernetică, de la invadatorii goţi verbul a cutropi şi poate substantivul hoţ, de la slavi verbul a iubi " iubeşte-mă că te tai! " de la iniţial oneştii otomani ciubucul, bacşişul, şpaga. Cea mică, deoarece aceea mare, enormă se numeşte inginerie financiară, faliment întru reorganizare, privatizare cu probleme. Corupător fără demonie este intimidatul pacient care depune bancnota de o sută de mii lângă paharul dentistului ce-i va smulge peste puţine minute molarul, corupător de anvergură investitorul străin care depune milionul de dolari în contul acelui personaj ce va face să curgă pentru el timpul în cadenţe faste, după ce s-a oprit cu obstinaţie. (Relaţia devine chiar umană, când vrăjitorului în chestiune i se pune pe încheietura mâinii stângi un ceas de aur, cu certificat, fireşte).

Dăm bacşiş spre a ne câştiga liniştea, şpagă spre a scăpa de belele, corupţia nu are culoare politică, autoritatea o combate fără s-o întrebe de apartenenţă, factorul prezidenţial ne asigură că fenomenul e universal, dincolo de timp şi spaţiu, de neînvins, dar controlabil, cu bune posibilităţi de a fi adus la un nivel acceptabil, sarcina fiind a justiţiei cocoţată pe un maldăr de dosare pe lângă care Himalaia apare cât un gorgan spublerat de vânturi. Că, deocamdată, un Bivolaru, cu două mii de miliarde lei fraude a primit aceeaşi pedeapsă ca şi baba care a furat două bibilici, spre a le pune la fiert, problema se studiază cu seriozitate. Orbitor rămâne adevărul că nici un raport nu se poate stabili între corupţie şi Putere, corupţia neavând nici o legătură cu politica, ne-a spus-o nimeni altul decât dl. Ion Iliescu " pe un ton fără replică.

Sunt, adevărat este, dar de când lumea, profesii reputate ca stupi ai corupţiei " aceea de vameş figurează în Biblie. Dar nici aici Puterea nu are vreun amestec, postul de vameş dobândindu-se după hazardul meritului. Că un număr impresionant de inspectori financiari, de poliţişti " nu e vorba de cei stradali " şi-au construit magnifice vile, nu atât din salarii, cât din economiile soacrelor, mătuşilor unor veri de ambele grade şi cu sprijinul unor luminoşi bunici, împrumutându-l pe omul nostru cu miliarde, lucrul nu poate fi despărţit de specificul însuşi al profesiei, pretinzând celui ce-şi termină o zi fierbinte de lucru, deplina destindere în una din cele trei băi ale vilei cu trei caturi şi brazi negri sub ferestre. Aşijderi judecătorul care a împărţit dreptatea cu o sagacitate consumatoare nu numai de materie cenuşie, dar şi de cord, are dreptul la o înaltă terasă de pe care să i se pară că îşi ia zborul, de un alcov într-o secretă sală cu pereţii din fund pierduţi în zări de mătase.

Reporterii fotografiază în serii aceste cuibuşoare ale relaxării, ale sufleteştii păci regăsite, ale armoniei de la o sută de metri pătraţi de fiecare membru al familiei. Adăposturi împotriva vitriolantei realităţi, a rău mirositoarelor vecinătăţi, oaze de meditaţie, de desprindere din cotidian, aceste vile sunt întâi de toate elegante, iar noi trebuie să recunoaştem că proprietarii lor înnobilând locul, cu înnoite speranţe pentru relansarea turismului mărturisesc gust şi rafinament, forţa de a pune ceva pe acest pământ. Dacă simţim cum nervii ne lasă, mâncărimi ni se întind pe întreg corpul şi începem să strângem spasmodic din pumni, în cauză e trist omeneasca invidie. Dar ia gândiţi-vă: lipsa unui somptuos bazin în miezul curţii, ba chiar a curţii vă va împiedica de la acel gest nesăbuit ce nu-i mai împiedică pe preoţii noştri să ţină slujba înmormântării. Aşa că vă veţi duce crucea până la capăt...

Câte un notoriu om de afaceri, cu rafinării sub mână, falimentează de câteva mii de miliarde de lei " în euro de abia câteva zeci de milioane " explicaţiile pe care le oferă sunt de o tehnicitate excluzând înţelegerea pasagerului de troleibuz " dar suma e formidabilă, aventura uluitoare, omul măreţ " siguranţa că nici aici politica nu şi-a băgat coada şi în nici vreun fel factorii Puterii, este deplină şi perenă. Te încarcă de seninătate.

Altcum, bănuiam mai de mult, la curent eram, dar mai aşteptam probe, că adevăraţii vinovaţi de corupţie pe scară mare au, totuşi, o coloratură politică şi anume, aparţinând Opoziţiei, actanţii acesteia fiind la toată ziua chemaţi pe la tribunale pentru a da declaraţii " doar, doar s-or încurca. Consecutiv, este la mintea cocoşului că sus-puşii Puterii, devotaţi până la ultima suflare binelui public, întrupat de partidul lor, n-au, pur şi simplu, timp pentru infracţiuni de corupţie. Un brav al Puterii a pierdut, în vestoane, cinci kilograme în timpul recentelor alegeri comunale şi nu a putut pune la loc, în cămaşe cu mâneci scurte, decât două.

Să-l vedem pe acela care va ridica piatra!

Covârşiţi de sarcini de o inextricabilă complexitate şi uriaşe consecinţe, legiferând până la extincţie fizică, oare când ar mai avea aceşti sacrificaţi bărbaţi, aceste ascetice femei, să se gândească la sine? Prinşi în chingile unor terifiante obligaţii, dacă apucă să ducă la buze o înghiţitură de apă plată, să înhaţe un doctorat, o catedră universitară, un hotel, o staţie montană, o bancă ce nu s-ar putea înfiinţa fără girul lor dezinteresat. Dar iată, ca să punem capăt indeciziei noastre, să ne rotunjim ideile, însuşi preşedintele republicii pune punctul pe i, răspicat, părinteşte, lămurindu-ne că, fenomen universal, de neînlăturat, corupţia ţine de chiar condiţia umană, îşi are gena proprie, dincolo de orice caracter politic, că n-am izbuti să o extirpăm fără a modifica firea profundă a omului.

Dacă cei mulţi şi-au dat votul opoziţiei, spre a penaliza guvernul pentru corupţie, aceşti mulţi dar rătăciţi, au greşit. Şi asta într-o societate în care, cu nici două decenii în urmă, masele alegătoare răspundeau binefăcătorilor lor cu un procent de 99,99% - de fapt, fracţia mergea spre infinit, încât pe ţară, finalmente, un singur vot s-ar fi înregistrat împotrivă - al unui scelerat. Acum, că dispunem de lecţia prezidenţială, cu convingerea că marea corupţie poate fi teşită la capete, cea mijlocie domolită, cea măruntă potolită, cugetul ni se curăţă de impurităţi. Care sunt standardele unei corupţii acceptabile, care să nu mai scoată în faţă România, urmează să se stabilească pe măsură ce vom şti mai multe despre om şi prezenţa sa în cosmos.

Plecând de la ceasul în care Adam, cu un picior în afara Paradisului, din care-l împingea, cu expresă decizie, Arhanghelul, cu spadă de foc în dotare a încercat să-i strecoare în şorţ un măr. Unde nu fusese muşcat. în copilăria mea, eminenţi stâlpi ai societăţii pronunţau, cu efect, cuvântul conrupţie, vorbeau de cadre conrupte, acel con ducând cu gândul la tovărăşii, adică tocmai la ceea ce discutăm noi astăzi. Termenul suna mai solemn, mai scrâşnit, era mai plastic, precum şi sintagma hemoragie de sânge, pe care o auzeam ades. Părea mai la obiect.

Memorialiştii vremii făceau şi ei istoricul conrupţiei, C. Argetoianu pleca de la domnitorii post-fanarioţi, la Cuza, către viziratul lui Ion Brătianu, când un general şi-ar fi însuşit douăsprezece mii de lei. Un fleac, constata Argetoianu, faţă de milionul zilei " perioada interbelică. La mii de miliarde de lei nu-l purta gândul, deşi nu ducea lipsă de imaginaţie. Că putea trăi şi în parte prospera cu o corupţie rezonabilă, acesta este câştigul vremii noastre. Aşteptăm cu încredere baremul. Pe care toţi semenii de bun simţ nu-l vor încălca. Dacă dorim dulce durată...

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara