La Rio, parcă mai venim
de-acasă! Cu tuşa de aur,
mânuitoarele noastre
de spadă şi-au spălat cu
bRio (şi puţin noroc!)
ruşinea de la individual,
cucerind un aur nesperat,
la care nu îndrăznise nimeni
nici măcar să se gândească.
A recunoscut-o şi şeful COSR
însuşi! Başca celebra revistă americană
Sports Illustrated, care estima că
delegaţia României va cuceri la această
Olimpiadă doar 5 medalii, niciuna de
aur. Puţin noroc a lipsit însă tenismenilor
Mergea şi Tecău, pentru a aduce
un al doilea aur, la dublu, ceea ce nu
diminuează cu nimic excepţionala
lor prestaţie din finala cu Nadal et
comp. Eu, unul, am crezut în ei. Şi
cred în continuare!
Schifistele de la 8+1 puteau cuceri
şi ele argintul. Tot cu niţel noroc!
Le-au lipsit doar câteva sutimi de
secundă, preţul plătit pentru cursa
suplimentară, din recalificări. Oricum,
cu acest bronz s-au întors printre
medaliate, salvând in extremis onoarea
canotajului. Cum şi halterofilul Gabriel
Sîncrăian a revenit cu un bronz, după
cei doi ani de suspendare pentru
dopaj! Dar tot cu un dram de noroc,
având în vedere că, la cele 390 kg
ridicate, cu care a urcat pe podium,
şansa lui a stat în… propria greutate,
unde a cântărit cu 620 de grame sub
egalul său uzbec! M-a durut, în schimb,
nedreapta eliminare a boxerului Mihai
Nistor, dar furtul pe faţă de la Rio
ar trebui să ne reamintească de Rudel
Obreja, cel care a plătit scump, cu
ani în urmă, curajul de a demasca
hoţiile din boxul olimpic. Necazul
acesta a fost dublat şi de a treia
înfrângere a handbalistelor (27-28
cu Norvegia), după un joc în care
campioanele lumii au condus chiar
cu 3-4 goluri. Ardean, Brădeanu şi
Oana Manea să ne lase, dar aplauze
pentru Paula Ungureanu! Şi tot un
bravo pentru Marian Drăgulescu care,
la 36 de ani, a fost la doar un pas
(în aterizare!) de bronzul pe care l-ar
fi meritat cu prisosinţă. Iar lângă
el, un mare regret şi pentru Cătălina
Ponor…
S-ar putea zice, totuşi, că delegaţia
noastră olimpică era pe punctul de
a drege busuiocul, după jalea din
prima săptămână. Să nu ne grăbim,
însă, şi să enumerăm rateurile
consemnate – doar până luni seară!
– la handbal, gimnastică, judo (m+f),
canotaj (m), tir, ciclism, scrimă (floretă),
haltere (f), plus suita abia începută
dar evident interminabilă a atletismului
nostru, care a deplasat la Rio un lot
de 22 de turişti, pentru care Satul
Olimpic este un autentic sat de vacanţă,
cu şansa unui bronz… de piele, în
extrasezonul brazilian! Cum e să
vii la maraton pe locul 101, cu o
alergătoare (în timp ce a doua a
abandonat!), după ce România a avut
titlul olimpic la Beijing?! Se apropie,
însă, ora socotelilor, prefaţată deja
de „Scandalul Kappa”, echipamentul
zdrenţuit, cu alură de talcioc, pe care
poliţia l-a luat la puricat, în urma
semnalărilor din presă. Se conturează
o mare daraveră pentru câţiva şefi
şi şefuleţi ai sportului, cărora „organele”
le scormonesc trecutul. Drept urmare,
şi-au contramandat vehementa ieşire
la rampă, în care Petrache anunţase
că nu mai vrea „să fie luat de fraier”,
Lipă asigura că „le-a dat (bani – n.n.)
şi pe nas, şi pe gură”, iar aprodul
Dobrescu înfiera „aroganţa sportivilor”,
în timp ce Morariu, fostul lor şef, îi
admonesta public pe toţi trei! Apropo
de domnul Morariu, aflu că l-am
mâhnit cumva, dar mă tem că a omis
ghilimelele pasajului în care eram
citat , apropo de afacerea „Uite Kappa,
nu e Kappa”, care a căpătat deja
proporţii internaţionale. De fapt,
observ că suntem de acord că a început
deratizarea şi în sportul românesc,
idee în care aş reaminti că există
un riguros document al Curţii de
Conturi, intitulat exact aşa:
„Raport de audit al performanţei
privind eficienţa utilizării resurselor
alocate de la bugetul statului pentru
îndeplinirea obiectivelor propuse de
către MTS, COSR şi federaţiile sportive
naţionale”.
Acolo sunt mai toate lămuririle
necesare pentru a trage concluziile
de la un capăt la altul sau, mai bine
spus, „Da Kappa al fine”!
