Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Păcatele Limbii:
Cuvinte şi religii de Rodica Zafiu


În lexicul religios – în genere conservator – conotaţiile create de uz sînt extrem de puternice. Tocmai de aceea e interesant de observat cum este folosită această terminologie (nu foarte rigidă) pentru a vorbi de alte confesiuni şi de alte religii decât acelea dominante în interiorul unei culturi date. În linii mari, sînt posibile două mişcări opuse: o tendinţă de subliniere, de amplificare a diferenţelor, manifestată prin alegerea unui lexic riguros asociat religiei evocate, chiar prin preluarea unor cuvinte străine (denumirile în limba de origine) – şi una de atenuare a divergenţelor, de punere în prim plan a asemănărilor, prin folosirea – chiar improprie – a terminologiei cu care ascultătorul sau cititorul e obişnuit: cea a religiei sale. În momentul de faţă, zona cea mai sensibilă - sub influenţa evenimentelor politice internaţionale - este cea care priveşte modul de prezentare a islamismului: există pe de o parte tendinţa de a-l asocia cu terorismul, de a-l vedea ca alteritate faţă de tradiţiile europene, pe de alta o anume familiaritate, o experienţă a convieţuirii (mai puternică, se pare, în discursului estic decît în cel occidental). Totdeauna interesant şi semnificativ rămîne şi felul în care sînt descrise tradiţiile iudaice. În cele ce urmează, excludem din discuţie textele dogmatice sau propagandistice, pentru a ne opri asupra discursului jurnalistic: cel mai potrivit indicator al mentalităţilor, stereotipurilor, tendinţelor generale dintr-un anumit moment istoric. În jurnalism, fiecare dintre cele două tendinţe pomenite se poate asocia cu strategii caracteristice de captare a cititorului: sublinierea diferenţelor dintre religii amplifică latura spectaculoasă, inedită, pitorească a articolului de ziar; atenuarea diferenţelor, în schimb, sporeşte gradul de accesibilitate al textului şi activează interesul publicului, întotdeauna mai mare pentru lucrurile care îi sînt mai apropiate.

Mai multe exemple din presa românească de azi ilustrează mai ales tendinţa “ecumenică” (în sensul lărgit al termenului) de subliniere a asemănărilor, a punctelor comune dintre diferitele religii, prin folosirea unui lexic unitar, chiar prin extinderi semantice ad-hoc. În prezentarea unor sărbători, credinţe, rituri religioase, sînt folosite desigur cuvinte cu sens religios general: post şi rugăciune - “o lună de post şi rugăciuni” (vlg = Viaţa liberă – Galaţi; arhiva Internet, 2002) “perioada de sfârşit a postului şi rugăciunilor” (vlg 2002); credincios: “Eşti un tip credincios? - Da, foarte credincios. Sînt musulman şi aş dori să merg la o moschee, aici, în Bucureşti, să mă rog înaintea meciului cu Dorin” (EZ = Evenimentul zilei, 20.10.2003). Unele dintre cuvintele cu sens general produc, în română, asocieri stilistice puternice: e vorba mai ales de termenii de origine slavă şi grecească, marcaţi popular, evocînd de aceea discursul bisericesc tradiţional: pomană (“oamenii cu dare de mână sacrifică berbeci, făcând pomeni bogate celor nevoiaşi” (vlg 1999), mătanie (“să-i ajute pe credincioşii musulmani să nu greşească numărarea mătăniilor din timpul rugăciunilor zilnice” (EZ 29.08.2003), evlavie (“intrau, pe rând, cu evlavie, în marea moschee”, vlg 2002) şi chiar slujbă: “să-i privesc cum se roagă, şi de la uşă să ascult slujba” (vlg 2002); “după slujba din sala de rugăciune, evreii s-au desfătat cu bucate tradiţionale pentru Rosh Hashanah” (EZ 29.09.2003). După modelul sintagmelor tradiţionale existente, se creează firesc unele similare: “mama făcea pregătirile de sărbătoare şi de întâmpinare a celor care aveau să iasă de la slujba de Bairam” (vlg 2002). În fine, întîlnim cazuri de clară extindere semantică, prin analogie, a unor termeni specific creştini: enoriaş, parohial: “moscheea era singurul lăcaş de rugăciune pentru enoriaşii musulmani din Galaţi” (vlg 2002); “din 1977 atât moscheea, cât şi casa parohială au dispărut sub ghearele buldozerelor” (vlg 2002). Chiar şi termenul botez e folosit pentru un astfel de inedit transfer semantic, lămurit de context: ”Botezul băiatului este o altă zi de sărbătoare la Techirghiol. La vîrsta de 5-6 ani, musulmanii îşi botează flăcăii, prin tradiţionala circumcizie” (EZ 16.02.2003).

În reportajele şi ştirile despre alte religii se păstrează, desigur, unii termenii specifici de bază: moschee, geamie, sinagogă, templu, casă de rugăciune, imam, rabin. Deja impuşi, caracteristici, aceştia sînt uneori glosaţi, explicaţi prin biserică sau preot: “imamul Aziz Osman, echivalentul preotului creştin, începe rugăciunea de dimineaţă” (EZ 16.02.2003). În scop nu atît lămuritor, cît expresiv (pentru un efect de surpriză), se întîmplă chiar ca geamia să fie numită biserică – “Aud: «E biserică, d-aia turcească. Poate dau ceva de pomană»” (EZ 16.02.2003), iar biserică prin geamie: “dacă el, musulman, se bate pentru acea «geamie» românească, ministrul ar trebui să facă mult mai mult” (vlg 1999). O variaţie constantă – şi semnificativă – priveşte, în relatările despre musulmani, alegerea între numele Alah şi Dumnezeu. Referirea la Alah – semn al distanţei – serveşte adesea la etichetarea musulmanilor: “Neamul lui Allah, pe pamînt valah” (EZ 16.02.2003); “supuşii lui Allah” (EZ 20.02.2004); “sărbătoare care, alături de Ramadan, este foarte importantă pentru închinătorii lui Alah” (vlg 1999). În prezentările mai detaliate nu lipseşte însă traducerea care apropie şi unifică. În citatul următor termenii deosebirii (muezin, minaret, geamie) apar alături de alegerea cuvîntului care subliniază asemănarea - Dumnezeu: “«Dumnezeu e mare. Mărturisesc că nu există altă divinitate decît Dumnezeu. Mohammad este trimisul său. Veniţi la rugăciune. Veniţi la fericire! Rugăciunea este mai bună decît somnul», se poate auzi vocea ascuţită a muezinului, căţărat în minaretul alb al geamiei din oraş” (EZ 16.02.2003).

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara