Cine a zis că Ficţiunea este cenuşa vieţii? Ce rămîne cînd totul a ars şi cînd sub presiunea titanică a Timpului cenuşa se preface în diamant.
Dar traiul omenesc, la rîndul lui, îndurînd presiunea cealaltă, a Spiritului, nu pare în final, el însuşi, o ficţiune? Produsul unei imaginaţii prodigioase?...
Ieşim din ficţiune, ca să intrăm în altă ficţiune. Povestea sau Viaţa. Viaţa sau Povestea.
Şi fiindcă existenţa este de multe ori dură, autorul exclamă bine dispus, vrînd parcă să ne menajeze:
Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea singură este veselă şi nevinovată.
Ce-i drept, e drept. Dar şi îndemnul, Cît de voios! Să-l urmăm...
Cu el în minte, ne aplecăm părtunzînd surîzători pe sub arcul sutei de ani înflorite, în raiul de ştrengării al Amintirilor...
