Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

La microscop:
Căpşuni şi sinucigaşi de Cristian Teodorescu


Văd aproape zilnic sutele de candidaţi la cules de căpşuni şi altele, în Spania. Oameni tineri sau foarte tineri, cei mai mulţi. Din cîte am stat de vorbă cu unul şi cu altul, toţi vor să strîngă un ban, „la căpşuni”, fiindcă în România nu numai că nu pot pune ban pe ban, dar au şi datorii pe care nu le pot stinge. Mulţimea asta, aparent informă, şi-a stabilit nişte reguli pe care le respectă. Nu ştiu cît de strict, dar de cînd trec pe lîngă ei, nu am văzut busculade şi înghionteli. Şi-au făcut liste, s-au organizat ei între ei, vorbesc unii cu alţii, deşi stau acolo la concurenţă. Bucureşteni sau veniţi din ţară se recunosc unii pe alţii, iar dacă nu eşti dintre ei, candidat, te simt imediat. Cei foarte tineri sînt mai senini, au chiar o veselie de tip „Ce-am avut şi ce-am pierdut”. Pe candidaţii care au o familie în spate îi adulmeci imediat. Sînt mai rezervaţi şi au aer recognoscibil. Nu stau la coadă pentru ei înşişi – vorba vine, înşişi, sînt mai multe femei decît bărbaţi –, încît una, două, privesc în gol sau spre cineva care lipseşte, încurajator-optimist. Sînt aici, e bine, îmi aştept rîndul. Dar şi priviri hăituite, ale celor care stau la coadă cu frica de a nu fi respinşi.

Dacă vorbeşti cu ei, afli că unii renunţă, temporar, la meserii pentru care au făcut o facultate sau o specializare după ce au terminat liceul. Profesori sau asistenţi medicali – poate că or fi şi medici printre candidaţi, n-am izbutit să aflu –, ingineri şi tehnicieni fără slujbă ori taximetrişti. Toţi şi-au făcut socoteala că în Spania vor cîştiga mai mult, făcînd pe culegătorii, decît în România, în meseriile lor.

Aceşti oameni au instinct de supravieţuitori, unii dintre ei. Dar mai sînt şi ceilalţi – şomeri sau oameni pîndiţi de şomaj ori care se scufundă în spaima zilei de mîine. Am înregistrat, în ultima vreme, sinucideri ale unor oameni care şi-au pierdut slujbele sau care nu mai aveau soluţii pentru a-şi conserva situaţia. Un director român de la Daewoo Craiova se sinucide la el în birou, înfingîndu-şi un cuţit în inimă. N-a lăsat un mesaj de adio. Disperare de moment? Da şi nu prea. Nu ţii un ditamai cuţitul la birou doar ca să-şi ascuţi creioanele cu el. Această ştire a fost transmisă de mai toate mass media, din cauza importanţei personajului, ca şi sinuciderea unei doctoriţe din Constanţa, terorizată de gîndul că-şi pierde slujba. Însă altfel, ştirile despre sinucideri din asemenea motive abundă la rubricile de fapte diverse ale ziarelor.

Românii n-au, slavă Domnului, tradiţii suicidare. Şi din cîte ştiu nu există, la noi, vreo meserie care să prevadă sinuciderea în codul ei de onoare. Noi trăim cu convingerea că ne descurcăm, încît, cel mai adesea, sinucigaşii suferă de o boală psihică. (Astea nu sînt observaţiile mele, ci lucruri ştiute în lumea psihiatrilor.)

Însă chiar şi omul cel mai normal din ţara asta nu rezistă mult timp temerii că ar putea rămîne pe drumuri. Mai ales dacă are şi o familie în spate, ca doctoriţa din Constanţa. Din cîte am remarcat femeile sînt mai vulnerabile la noi la frica de a-şi pierde serviciul. Şi asta, probabil, deoarece ele duc greul casei, cum se spune. Iar şansele ca femeie puternică, stîlpul familiei, să se frîngă brusc cînd află că va fi concediată şi nu are nici o altă perspectivă decît şomajul sînt mai mari decît ale unei femei care se bucură de protecţia celor din familie.

Dacă aţi vedea cît curaj e pe feţele femeilor care vor să muncească în Spania. Îşi lasă familia acasă şi se duc să facă bani pentru cei rămaşi. Însă dacă ştii că nu-i poţi lăsa singuri şi dacă ştii că depind zilnic de tine, iar la tine în oraş n-ai cum s-o scoţi la capăt?

Aud tot soiul de basme cu reconversia profesională, cu asistenţa pe hîrtie pentru cei care intră în şomaj, cu ONG-uri care nu mai pot de grija celor ce şi-au pierdut slujba. Bani risipiţi prosteşte cîtă vreme tot mai mulţi dintre noi îşi iau viaţa pentru că li s-a luat serviciul.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara