Chiar pe 1 septembrie, Centrul Naţional al Dansului Bucureşti şi-a redeschis porţile pentru public, într-un mod promiţător, prin două spectacole de calitate, ambele reprezentând forma finală a unui amplu şi incitant proiect european de cercetare coregrafică, The Migrant Body / Corpul Migrator. Iniţiat de Operaestate Festival Veneto din Bassano del Grappa (Italia) şi realizat prin colaborare internaţională cu Fundaţia Proiect DCM (România), Pärnu Theatre Endla (Estonia), Grand Theatre Groningen şi Dansateliers Rotterdam (Olanda) şi Merseyside Dance Initiative Liverpool (Marea Britanie), proiectul a urmărit să pună în pagină, o temă de strictă şi adesea dramatică actualitate, aceea a emigraţiei. Programul European Cultura 2000 a susţinut acest proiect, la care au participat câte un coregraf şi câte doi dansatori din cele cinci ţări implicate în această aventură creativă, în care fiecare artist venea cu propria sa încărcătură istorică, socială, politică, diferită de la un loc la altul.
În prima etapă a programului, fiecare coregraf a construit, cu cinci dansatori (unul din fiecare ţară), o lucrare pe tema Corpului Migrator, într-o rezidenţă de două săptămâni, în altă ţară decât a sa. În buna tradiţie a zilelor noastre, dansului i-au fost alăturate literatura şi artele vizuale. Un scriitor şi un artist vizual, uneori mai mulţi, din ţara gazdă, au urmărit procesul de creaţie şi au realizat la rândul lor o piesă pe aceeaşi temă, textul şi imaginile apărând în Cartea / DVD, The Migrant Body.
În a doua etapă, din ianuarie 2007, au fost vizionate, în Bassano del Grappa, toate lucrările realizate în rezidenţele anterioare şi doi dintre coregrafi, Sonia Brunelli (Italia) şi Triin Reemann (Estonia), au mai primit încă patru săptămâni de rezidenţă, pentru ca să-şi dezvolte piesele începute. În fine, în ultima etapă, creaţiile coregrafilor din Italia şi Estonia au fost prezentate la Veneţia, Liverpool, Sibiu şi Bucureşti şi vor fi în continuare văzute la Pärnu şi Groningen, de ele bucurându-ne şi noi la CND Bucureşti.
Primul lucru îmbucurător pentru acest spaţiu dedicat artei coregrafice, spaţiul Centrului Naţional al Dansului Bucureşti, este că, după "seceta" din ultima vreme, în timpul căreia modelarea materiei prime constituită de corpul omenesc în mişcare a fost redusă la maximum, s-a dansat din nou, mult, intens, expresiv. Acest început să fie de bun augur pentru tot restul stagiunii. Al doilea fapt care merită să fie subliniat, este acela că experimentul coregrafic Corpul Migrator este o reuşită, în primul rând, prin faptul că interpreţii, artişti din cinci ţări, au reuşit, în fiecare dintre cele două spectacole, să formeze o echipă bine sudată, care a pus în valoare ideea coregrafului, cele două dansatoare românce integrate în spectacole făcând şi ele casă bună cu plastica coregrafică ce le-a fost solicitată.
Prima lucrare prezentată, Migrant Body # 1, a fost concepută de coregrafa italiancă Sonia Brunelli, care i-a reunit în creaţia sa pe Francesca Foscarini (Italia), Einar Lints (Estonia), Andreea Novac (România), Jenny Rees (Marea Britanie) şi Mariangela Tinelli (Olanda). Dansatorii, intraţi în şir indian şi aplecaţi din şale, căutâdu-şi parcă adăpost în ei înşişi, formau ulterior o masă de trupuri, ale căror membre se împleteau ca tentaculele unei meduze uriaşe. Treptat ei se desprindeau din conglomerat, evoluau fiecare pe cont propriu şi îmbrăcând succesiv diferite piese vestimentare, păreau că încearcă să fie mereu altcineva. Când se mişcau concomitent, dar fiecare în legea lui, imaginea de ansamblu nu se armoniza şi deci nu putea fi cuprinsă global cu ochii. În alte momente preluau succesiv mişcarea unul de la celălalt, ca un ecou, un astfel de moment de o plastică semnificativă fiind, de exemplu, cel al zvârcolirilor individuale la podea, în mijlocul unui cerc format de ceilalţi interpreţi. O piesă coregrafică cu multe nuanţe sugestive.
Migrant Body # 2, creaţia coregrafului estonian Triin Reemann, la care au participat Marianna Andrigo (Italia), Andreea Căpitănescu (România), Silver Elvest (Estonia), Mariangela Tinelli (Olanda) şi Jennifer Smith (Marea Britanie), este o piesă plină de umor şi de un dinamism debordant. În primul rând însă este o deosebit de inteligentă transpunere, atât în coregrafie, cât şi în costume, a unui filon folcloric, reconturat în conformitate cu viziunea dansului contemporan şi a vestimentaţiei zilelor noastre - în ambele domenii transpunerea implicând multă imaginaţie şi haz. De astă dată evoluţiile individuale au fost mai puţine, iar integrarea interpreţilor într-un singur grup sau în subgrupuri permitea citirea uşoară a imaginii de ansamblu. Deşi toţi interpreţii au fost buni, merită menţiuni speciale olandeza cu nume italian, probabil ea însăşi o emigrantă, Mariangela Tinelli, nu numai dansatoare, dar şi actriţă foarte bună şi Andreea Căpitănescu, care a dat o notă personală, de distincţie, partiturii primite de la Triin Reemann, un excelent coregraf.
Dar şi Cartea / DVD care a rezultat în urma realizării acestui proiect european este în unele părţi ale ei remarcabilă. Dintre artiştii vizuali, semnalăm tot lucrarea unui estonian, Mark Raidpere, pentru poezia imaginii sale, realizată prin jocul dintre imaginile corpurilor reale şi a umbrelor acestora şi printr-un joc al prim-planurilor cu planurile generale, în timp ce la texte ne oprim asupra celui scris de Mihaela Michailov, Gîndacul şi graniţele. Substanţa lui este excelentă pentru cei care nu au trăit realităţile noastre, dar nu mai puţin şi pentru noi. Deşi nu ni se spun lucruri noi, unghiul de vedere din care ele sunt privite este unul proaspăt, adânc şi înfricoşător: conştientizăm că nu dispuneam de propriul nostru corp "corpul fiind o proprietate colectivă", condusă şi supravegheată de cei care aveau monopol atât asupra corpului, cât şi a minţii noastre şi că individul era "un corp ce suferea de Alzheimer, forţat să nu-şi aducă aminte că poate reacţiona". Textul ar merita să fie publicat şi în altă parte decât în cartea The Migrant Body, care are un circuit restâns.
Bucuria pe care ţi-o dă orice operă împlinită se întregeşte cu bucuria că această toamnă culturală, care se anunţă bogată, a avut şi în dans un început promiţător.