convalescent vorbind prin somn
pentru ca măcar unul să rămînă treaz
ţinîndu-mă încă de partea asta departe de faptele apropiate
născute nu făcute încă
convalescent cum soarele în coborîşul său de arpentor celest
de Michelangelo autist mişcîndu-se pe boltă
prin site şi cheaguri încîlcite să-şi cearnă în falsete epopeea destrămării
în tăcută neodihnă
însăilez şi eu cronica gigantică a urcării cîinilor la cer
de lîngă noi pe căi atît de depărtate nouă o geografie fără stăpîni şi
saţiu

doar despre viaţă vorbesc
ca şi cum doar despre ea ar fi vorba
o fac pînă ce prinde un luciu sticlos
de viaţă căzătoare care n-a fost pe placul lumii
acuzată că pune botniţe surdine face adică literatură sub acoperire
cum îşi dezveleşte babuinul colţii departe de leu
cu o candoare care împarte cu vanitatea nu tocmai îndepărtatei sale rude
doar o contemporaneitate la plic pulverulentă fără mod de administrare
o aluzie poate la un alt fel de primat al esteticului
nici pe placul literaturii nu i-a fost dat să fie
lipseşte ceva aici în această mică provincie metafizică
iar amintirea lui luminează poate prea tare

cînd pietrificată de melancolie
tăcere în cădere liberă nimic mai mult
viaţa se duce la fund
cercurile lăsate deasupra ar putea fi literatură
sau cu totul altceva
poate aureolele unor sfinţi topiţi unul într-altul
cum matrioştele mai mici în matrioşka maxima?

cîndva s-a plîns mult
praful nu pare să-şi amintească nimic
despre mările rezemate aici
în peştera cea de toate zilele îmi vîr capul şi şoptesc:
e doar acomodare cu aerul tare, asimilaţie, anabolism mistic.
un proces, domnilor? un ritual, robilor?