Sunt personalităţi care continuă să-şi exercite influenţa în sfera artei pe care au iubit-o şi după ce au trecut de hotarul acestei lumi. Aşa se petrec lucrurile cu Oleg Danovski. Coregraf şi modelator la rândul său a altor personalităţi artistice, Oleg Danovski a fost şi un creator de instituţii culturale: prima Companie de balet cu statut independent de la noi din ţară, înfiinţată în 1978 şi primul Concurs Naţional de Balet, creat în 1993. A visat însă şi alte împliniri pentru arta dansului. Unele continuă să rămână în stare de proiect, dar iată că una dintre ele s-a înfiripat în acest an, sub noua directoare a Teatrului de Balet "Oleg Danovski", doamna Ana Maria Munteanu, şi anume Concursul Naţional s-a transformat în Concurs Internaţional de Dans. El a fost însoţit şi de un Festival de Dans, aflat la a doua ediţie, după cea inaugurală din 1999. Concursul însă a fost reluat după o întrerupere de trei ani şi repunerea lui în funcţie nu a fost lipsită de dificultăţi. Dar important rămâne faptul că o competiţie artistică care poate stimula pe tinerii dansatori a prins din nou viaţă, sperăm pentru o perioadă cât mai îndelungată de timp.
Concursul organizat de Teatrul de Balet "Oleg Danovski" în parteneriat cu Secţia română a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru şi cu TV România 1, emisiunea Lumea dansului a reunit în juriul celor două secţiuni, de dans contemporan şi de dans clasic, personalităţi culturale din ţară şi din străinătate, balerini, dansatori de dans contemporan, coregrafi, profesori, critici de balet şi de teatru, realizatori TV, directori ai altor festivaluri, ambele secţiuni fiind prezidate de Wilfride Piollet, profesor la Conservatorul Naţional Superior de Muzică şi Dans din Paris.
Numărul concurenţilor a fost mai mic decât cel de la ediţiile anterioare, în parte şi datorită condiţiilor financiare cărora trebuiau să facă faţă participanţii, aceleaşi ca la oricare alt concurs internaţional, dar care depăşesc, în general, posibilităţile noastre băneşti. Însă şi premiile acordate, însumând 6000$, sunt cele mai mari care s-au acordat până acum la un concurs de balet, din ţara noastră.
La Secţiunea de dans contemporan premiul I a fost acordat lui Bogdan Nicula, de la Ballet Mainz, care, altădată un bun clasician, s-a dovedit a fi şi un bun interpret de dans contemporan, cu o plastică corporală aparte, modelată de o puternică forţă musculară. La polul opus, plutind în spaţiu într-o mişcare legeră, s-a aflat deţinătoarea premiului II, Mădălina Dan, de la Teatrul de Balet "Oleg Danovski". Tot la această secţiune a fost acordat şi premiul profesorului Erwin Kecsek de la Academia de Dans Mannheim, lui Costel Georgescu, de la aceeaşi companie de balet, pentru debut în creaţie coregrafică. În gala finală a concursului, coregraful şi-a interpretat singur compoziţia, iniţial dansată de Mădălina Dan, reuşind să contureze deplin frumuseţea ei şi greutatea fiecărei mişcări în parte.
La Secţiunea clasică, juniori, primul cât şi cel de-al doilea premiu au fost obţinute de micuţele balerine din Republica Moldova, Ecaterina Cupcinov şi, respectiv, Tamara Meladze, ambele demonstrând, prin acurateţea mişcării şi siguranţă tehnică, calitatea şcolii de balet de la Chişinău. La aceeaşi secţiune, seniori, premiul I a fost acordat Olimpiei Cheţa, de la Teatrul de Balet "Oleg Danovski", care, aşa cum a spus la conferinţa de presă, preşedinta juriului, s-a dovedit a fi o adevărată regină a dansului în pas de deux-ul Diana şi Acteon, pe muzica lui Driga, introdusă în baletul Esmeralda de Pugni. Premiul II a revenit lui Remus Sucheană, de la Ballet Mainz, un dansator cu o linie clasică impecabilă, şi o tehnică executată cu multă lejeritate.
Surpriza concursului a fost însă foarte tânărul balerin, absolvent al clasei a XI-a a Liceului de Coregrafie "Floria Capsali" din Bucureşti, Ovidiu Matei Iancu, care a încântat de-a dreptul juriul, în special prin eleganţa şi fidelitatea stilistică dovedite într-o variaţie din La Sylphide, în coregrafia lui August Bournanville, pe muzică de Lövenskjold. Calitatea acestui dansator, încă în formare, a fost apreciată şi peste hotare, el fiind din această toamnă bursier la English National Ballet din Londra.
Festivalul de Dans, desfăşurat în paralel cu Concursul, a debutat cu o premieră a Teatrului de Balet "Oleg Danovski", spectacolul Furtuna, după William Shakespeare, în regia şi coregrafia lui Sergiu Anghel şi scenografia Mihaelei Ularu. Este cea mai importantă lucrare realizată până acum de Sergiu Anghel, un spectacol complex, cu actori şi dansatori, încărcat, chiar supraîncărcat, de simboluri şi imagini poetice, beneficiind, între altele şi de aportul actorului Adrian Pintea, în rolul lui Prospero. Primul act, bine închegat, este conceput ca un dialog fertil între cuvânt şi imaginea de dans, care nu ilustrează, ci prelungeşte vizual ideea textului. Se reliefează cu precădere două personaje: Ariel, interpretat de dansatoarea italiancă Sara Marchetti, cu o plastică corporală expresivă, jucăuşă, pregnantă şi în acelaşi timp delicată, şi Caliban, realizat în mod suprinzător de o actriţă, Maria Varsami, prin sunete nearticulate sau un ton adecuat, şi printr-un ritm interior transpus în mişcare, rar întâlnit la un actor. O a treia bună interpretă a fost dansatoarea Jenna Johnson, din Statele Unite, care a avut în rolul Mirandei toată candoarea şi feminitatea necesare rolului, chiar dacă nu a fost tot timpul bine servită de propunerea coregrafică. Şi, în fine, toţi dansatorii companiei au interpretat întru totul adecuat dansurile de grup, în stil neoclasic-modern, concepute de Sergiu Anghel. Alăturarea unor imagini-simbol şi a unor partituri muzicale provenite din zone culturale diferite nu a deranjat deloc în primul act, deoarece rezultatul era o reuşită artistică, iar înmănunchierea unor civilizaţii diverse constituia o deschidere către universal.
Din păcate, actul doi nu a mai fost o reuşită, decât pe mici secvenţe, dacă le apreciem separat, coeziunea dintre ele dispărând: un act obositor de lung, el singur cât un spectacol, în care coregraful şi regizorul a înghesuit, parcă cu disperare, toate ideile care l-au bântuit vreodată. Şi, în acelaşi timp, valoarea coregrafiei a scăzut şi ea, în solo-ul Mirandei, în duetul ei cu Fernando, interpretat de un bun dansator Cristian Tarcea, neservit deloc de coregrafie, cât şi în ultimul dans de ansamblu, sec în liniaritatea lui, neconcordantă cu amploarea muzicală. Doi paşi înapoi, pentru a privi din altă perspectivă lucrarea şi remodelarea celui de-al doilea act, ar da întregului spectacol rotunjimea necesară.
În serile următoare, am revăzut, sau am văzut pentru prima oară, pe scena Casei de Cultură din Constanţa, câteva spectacole, integrabile şi ele, ca şi Furtuna lui Sergiu Anghel, genului foarte răspândit astăzi, de teatru-dans. Dama cu camelii în regia şi coregrafia lui Răzvan Mazilu, cu Maia Morgenstern, Răzvan Mazilu, Vlad Ivanov şi Adrian Naidin (la violoncel), a câştigat, faţă de premiera de acum câţiva ani, un plus de implicare a dansului în spectacol, prin rolul Destinului interpretat de Răzvan Mazilu, mult mai amplu de astă dată şi a pierdut din atmosfera poetică generală, printr-o îngroşare a gesticii cu sugestii sexuale. Dona Juana, spectacolul Teatrului Naţional din Cluj, realizat de Livia Tulbure Gună, cu actori şi dansatori, a avut ca o calitate unică faptul că ne-a dat prilejul să admirăm, fantezia şi contrastele coloristice ale decorurilor şi costumelor Adrianei Grand. E greu de spus dacă principalul vinovat este textul lui Radu Stanca sau direcţia de scenă, Liviei Tulbure Gună, actorii şi dansatorii fiind oricum, într-un asemenea context, mai puţini vinovaţi.
Hammam, prizonier în cutia toracică, ultimul spectacol din suita prezentată la Constanţa, realizat de Mihai Mihalcea la Centrul MultiArt Dans Bucureşti, în decoruri şi costume de Andreea Mincic, îmbină şi el textul rostit de Laura Stoica şi imaginile cu parfum oriental realizate de câţiva dintre cei mai buni dansatori de dans contemporan: Mateia Stănculescu, Florin Fieroiu, Maria Baroncea, Ema Ciobanu şi Carmen Riban. Şi în acest caz, faţă de premiera spectacolului, coregrafia s-a diluat, şi-a pierdut din puterea de a transmite idei şi emoţii. Admirasem iniţial, spre exemplu, poezia momentului interpretat de Mateia Stănculescu, în rolul eroinei principale, obligată de prejudecăţi cu consecinţe strivitoare să se dea drept băiat în faţa celor din preajmă, şi care intră în jocul erotic propus de o altă interpretă, Maria Boroncea, până când aceasta din urmă îşi dă seama că presupusul ei partener este tot o fată. Partitura dificilă, pe muchie de cuţit, era concepută coregrafic şi redată cu multă subtilitate. De astă dată momentul a fost şters, lipsit de capacitatea de a mai trece rampa.
În penultima seară, scena Concursului-Festival a găzduit o Gală a laureţilor, care ne-au dat, încă o dată, bucuria de a-i urmări, iar în ultima seară am admirat o serie de profesionişti de marcă, unii care participaseră la concurs, alţii invitaţi special pentru acest recital. Răzvan Mazilu, într-o formă excelentă, a interpretat un fragment din Jocul de-a Shakespeare, în coregrafia lui Ioan Tugearu şi Călător în labirint, creaţia lui Florin Fieroiu, în ambele punându-şi în evidenţă, cu prioritate fluiditatea mişcărilor întregului corp, dar mai ales a braţelor. Traian Vlaş, apreciat până acum exclusiv ca dansator clasic de mare nobleţe şi-a dovedit noi valenţe în mişcarea modernă din Ţipătul cercului, fragment din Stampe japoneze, de Ioan Tugearu. Olimpia Cheţa şi Horaţiu Cherecheş au strălucit din nou în pas de deux-ul Diana şi Acteon, iar foarte tânărul laureat Ovidiu Matei Iancu şi-a încercat puterile, alături de o prim-solistă a teatrului constănţean, Felicia Şerbănescu, în alt pas de deux, din Don Quijote.
Într-o formă excelentă a fost şi prim-balerina Operei Naţionale din Bucureşti, Corina Dumitrescu, atât în cogrefia lui Mihai Babuşka, un Solo, pe muzica de Satie, cât şi în actul II din Lacul lebedelor, alături de Cristian Tarcea. Corina Dumitrescu poate fi socotită una dintre cele mai mari interprete ale rolului lui Odette, corpul ei întreg "cântând" muzica pe care o vezi astfel transpusă în imagine.
În sfera modernului s-au situat un adagio din Visul unei nopţi de vară de Mendelson-Bartholdy, conceput şi interpretat de Călin Hanţiu împreună cu Delia Hanţiu, precum şi Tangourile pe muzică de Piazzola, create de Sergiu Anghel pentru compania teatrului gazdă, într-o coregrafie de calitate. În fine, dansul contemporan a fost reprezentat de lucrarea lui Gigi Căciuleanu Mazartissimo, interpretată de Aliss Tarcea şi Gigel Ungureanu, de la Compania "Oleg Danovski", recitalul încheindu-se cu Gigi Căciuleanu în persoană, şi el în bună formă, dansând propria sa coregrafie, pe muzică de Armstrong, La vie en rose.
La toată această suită de spectacole şi recitale, s-au adăugat o dezbatere aprinsă şi binevenită despre relaţia dintre text şi mişcare în spectacole de dans şi de teatru, dezbatere precedată de un istoric al acestei relaţii din antichitate şi până în epoca contemporană, prezentat de Raluca Ianegic şi lansarea unui Dicţionar realizat de Jean Badea, cu Lumea artistică a Constanţei, primul volum fiind dedicat Teatrului de Balet "Oleg Danovski".
Dincolo de mici deficienţe sau unele tensiuni generate de fireştile deosebiri de păreri, Concursul/Festival Internaţional de Dans - Constanţa 2001, a contribuit din plin la consolidarea mişcării coregrafice din ţara noastră, prilejuind întâlniri, confruntări, reliefarea unor talente, în cadrul unei atmosfere efervescente, vii. Sperăm în perpetuarea şi înmulţirea unor astfel de manifestări, benefice dansului.
