Numărul curent: 52

De cîteva săptămîni, pe micul ecran poate fi văzut la toate orele din zi si din noapte un clip publicitar al Loteriei, realizat cu colaborarea presedintelui României, care apare în mijlocul apelor, cu un crac al pantalonilor suflecat pînă la genunchi, întinzînd o mînă sinistratilor. Aflăm astfel că, dacă vom lua cu asalt Loteria, nu vom avea numai sansa de a cîstiga miliardul si apartamentele puse în joc, ci si multumirea sufletească de a-i fi ajutat pe semenii nostri aflati în nenorocire, si prin ei România. Care se află într-un impas atît de mare încît nu mai fac greve doar cei ajunsi pe drumuri. Protestează, in corpore, atît conducerea Ministerului de Interne (care pînă nu demult avea grijă să nu se clatine statul nostru de drept prin protestele altora) cît si a Ministerului de Externe (pentru care părea să nu conteze realitatea, ci doar imaginea tării peste hotare). Nu stiu dacă în fruntea protestatarilor din MAE se află însusi d-l Andrei Plesu, pentru că dumnealui nu a iesit pe micul ecran, ca d-l Dudu Ionescu, să ne anunte personal că pe această cumplită sărăcie există riscul să rămînem si fără diplomatie. Stiu însă că d-l Băsescu, care are reactii mai rapide, s-a pus deja în fruntea unei revolte menite să-l reabiliteze în fata navigatorilor si-a alegătorilor. După cum merg lucrurile, ne-am putea astepta ca, nu peste mult, să iasă si d-l Radu Vasile în Piata Victoriei si să strige Jos guvernul !

Avînd în vedere criza care se amplifică pe măsură ce trece timpul, nu m-am mirat că presedintele tării încearcă să se adapteze la conditiile economiei de piată, colaborînd la un clip publicitar. Fiindcă sper că nu s-a expus gratuit pericolului (sau ridicolului) de a poza asa cum a pozat. Numai că, din păcate, Loteria nu stă cu mult mai bine decît economia si mă tem că nici clipul făcut cu înalta colaborare a liderului de la Cotroceni n-o poate ajuta să se redreseze si să rezolve situatia sinistratilor în locul actualei puteri. Există riscul s-o ucidă concurenta. Nu pentru că zîmbetul atît de bine plătit al celebrei Andreea Esca ar fi mai convingător decît al d-lui Emil Constantinescu. Dar, ca să urmezi îndemnul auzit în vreme ce privesti imaginea răvăsită a primului bărbat al tării, trebuie să iesi din casă, să cumperi bilete la loto si să le completezi, să urmăresti rezultatele si să ai grijă să nu le încurci ca Lefter Popescu. Pe cînd la Pro Tv doar te uiti si cîstigi.

Uitîndu-mă si eu, ca toată lumea , dar nu ca să cîstig, ci ca să stiu de la stirile Pro Tv, am văzut cum ploile făceau din nou ravagii, chiar în vreme ce d-l presedinte încerca să le dea sinistratilor de la potoapele din celelalte anotimpuri iluzia că-i va ajuta dumnealui patronînd Loteria. Si măcar dacă alesul natiei ar fi fost la fata locului, care, cum ar fi spus Nina Cassian, era umflată. Dar dumnealui îsi făcuse clipul cu loteria si plecase să vadă ce se întîmplă cu francofonia. Iar la summit-ul acesteia, nu se mai gîndea la sinistrati, ci la elita care se scurge în afară pentru că în România moare de foame. Faptul că si-a adus aminte si de intelectuali si că ne-a plîns de milă în fata unor functionari de la Banca Mondială m-a înduiosat, cu atît mai mult cu cît stiam că nici perspectivele sale nu sînt de invidiat. După cum am aflat ulterior din presă, la concertul lui Julio Iglesias, unde a mers, ca si pe stadion, sperînd să-si refacă imaginea, a fost huiduit de vreo 15 mii de oameni care nu erau, nici pe departe, dintre cei mai năpăstuiti .

Speranta că se va reabilita prin votarea mult asteptatei legi a proprietătii e iluzorie. Pentru că, sub învelisul frumos în care sînt prezentate lucrurile, se ascunde lăcomia care strică omenia. În pofida oricăror aparente, prin Compromisul de la Cotroceni, noua clasă politică si-a dat mîna cu vechea clasă politică împotriva noastră. Cei din generatia părintilor nostri au fost scosi cu forta din casele si de pe pămîntul lor si e drept să li se restituie ceea ce li s-a luat. Cei ajunsi la maturitate după nenorocirea asta, care a fost resimtită de toată tara, n-am mai avut posibilitatea să facem averi. Tot ce mai puteai visa era să-ti construiesti un apartament în rate si să-ti cumperi un trabant sau o dacie. Din munca de o viată a generatiei mele si a celor de după ea s-au făcut mastodontii industriei socialiste (pe care îi lichidează ori îi comercializează specialistii în găurile negre ale economiei), navele (de care ne-a scăpat d-l Băsescu cît ai bate din palme), hidrocentralele lăsate în paragină, combinatele zootehnice (devenite inutile, de cînd românii au început să se hrănească doar cu buruieni, ori să tină post negru), rafinăriile (pe seama cărora ni s-au vîndut cele mai costisitoare iluzii), hotelurile (acaparate pe nimica toată de securistii care-au trecut cu arme si bagaje la capitalism), Casa Poporului (în care s-au mutat, cu drag, alesii nostri pentru că nu-i mai satisfăcea vechea clădire din Dealul Mitropoliei), casele de oaspeti ale dictatorului (unde merg tot dumnealor în vacantă fără să-i coste nimic) etc. etc. D-l Constantinescu ne vorbeste despre importanta Legii Proprietătii cînd din resedinta regilor de la Cotroceni, ori din cea de la Peles, cînd din casa lui Ceausescu de la Snagov, ori din cea de la Neptun. Odiosul si sinistra au fost împuscati, dar plaja închisă de ei a rămas tot închisă.

O distinsă comentatoare a cărtii mele de publicistică a tinut să-mi atragă atentia că nu e atît de important cum mi se pare mie unde stă presedintele. Pentru că, dacă am duce-o foarte bine, nu ne-am mai gîndi că si-a încălcat promisiunea de a nu se instala la Cotroceni. Păi asta e, că n-o ducem foarte bine, ci foarte rău, i-am răspuns. Pentru că nu e singura promisiune pe care nu si-a respectat-o d-l presedinte. Aveam în vedere faptul că salariile sînt mai mici si mai nesigure ca oricînd, institutiile statului n-au lichidat economia subterană, ci au favorizat-o, hotii si criminalii s-au înmultit, iar banii se devalorizează de la o zi la alta si pensiile unor oameni care au muncit 35-40 de ani abia mai acoperă cheltuielile obligatorii. Singura categorie căreia i s-a asigurat o bătrînete decentă e aceea a fostei nomenclaturi. Pentru că a avut altfel de venituri decît restul lumii si îsi mentine privilegiile si după ce a ajuns, care va să zică, la pensii... Se spune că numărul pensionarilor e prea mare si că ei constituie o povară. În realitate, nu e prea mare numărul acestora, ci e prea mic numărul celor care au un loc de muncă, pentru că reforma a fost asimilată cu lichidarea. Oamenii d-lui Radu Sîrbu, care au cîstiguri de ordinul sutelor de milioane, nu vînd nici averea dumnealui, nici pe a domnului Diaconescu, sau a d-lui Constantinescu, ci pe aceea a tării, făcută în bună parte prin munca actualilor pensionari, pe care asa-zisul nostru stat de drept îi tratează ca pe niste cersetori.

Dacă sîntem siliti să trăim la limită si cu toate astea actualul regim nu-si poate permite să-i ajute pe cei rămasi fără case în urma potoapelor din primăvară, ci trebuie să pozeze d-l Constantinescu stînd în mijlocul apelor cu un crac de la pantaloni suflecat, în vreme ce ni se spune să jucăm la loterie, că ii va ajuta ea, e firesc să ne întrebăm cum vor fi plătite toate zidurile care s-au măcinat si-au fost luate de ape de-a lungul unei jumătăti de veac. În ce mă priveste, cred că legea proprietătii, ca si a dosarelor, nu le va servi celor ce speră să beneficieze de aplicarea ei, ci doar politicienilor intrati deja în campanie, care ne vor asmuti încă o dată pe unii împotriva celorlalti ca să nu întelegem că răul vine de la neputinta si de la lăcomia lor.

Oamenii simpli, care nu se încurcă în asa-zisa filozofie a tranzitiei, si-au dat seama că forul suprem al tării e infinit mai preocupat de ceea ce se întîmplă pe la partide si pe la partidele de vînătoare ale noilor ajunsi decît de soarta celor rămasi sub cerul liber din cauza ploilor ori a apei de ploaie pe care o reprezintă politica regimului Constantinescu. Ca urmare, dacă vor să-i ajute pe cei aflati în această situatie disperată preferă s-o facă direct, sau prin intermediul bisericii, pentru a fi siguri că putinul pe care îl pot oferi ajunge acolo unde trebuie.

Dacă am fi convinsi că d-l presedinte n-a pozat numai din ratiuni electorale, ci si pentru a cîstiga niste bani , ca să nu ajungă să protesteze că moare de foame, asa cum fac cei de la Ministerul de Interne si de la Ministerul de Externe, l-am putea întelege. Dar, din păcate, tot nu i-ar folosi la nimic. Pentru că nimeni n-ar mai alerga la ora actuală să ia cu asalt loteria la care visează dumnealui să cîstige din nou România.