Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cinema:
Cine-TIFF-ii de la Cluj de Eugenia Vodă


În percepţia românilor de pretutindeni, Clujul, oraşul Cluj-Napoca are, justificat sau nu, o reprezentare clişeu. Iar regula este valabilă şi pentru cei care nu au fost de mulţi ani acolo sau, mai mult, chiar pentru cei care nu au pus niciodată piciorul în Cluj. Şi totuşi " nu-i legendă: tricolorul la Primărie (vreo 20 de steaguri), tricolorul la Prefectură, tricolorul la garduri, tricolorul la dreapta şi la stânga lui Mihai Viteazul (vreo 8 steaguri), tricolorul sub toate fundurile, pe băncuţele fără excepţie vopsite, coşurile de gunoi, musai vopsite în tricolor. Printre steaguri mai apuci să vezi oameni liniştiţi, clujeni molcolmi, care par că nu se grăbesc nicăieri.Dar există o perioadă în an, pe la sfârşitul primăverii " şi anul acesta s-a întâmplat între 28 mai şi 6 iunie " când Cluj-Napoca se transformă, când hotelurile se supraaglomerează, când clujenii sunt nevrozaţi din pricina valurilor de intruşi şi, oriunde te uiţi, nu mai dai cu ochii de steguleţe, ci privirea ţi se izbeşte întâi de toate de citylight-uri, bannere, panouri mobile, toate purtând acelaşi mesaj: dă năvală peste Cluj Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF, pentru apropiaţi).

Nu este tardiv să se aducă în discuţie TIFF-ul, mai ales că, la doar câteva zile de la încheierea lui, o selecţie importantă de filme a luat drumul Bucureştiului, pentru o proiecţie în Capitală, la Sala "Elvira Popesco". Asta neînsemnând că TIFF-ul s-a mutat la Bucureşti. Nici n-ar fi posibil! Cea de-a III-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania a reprezentat, în cifre, peste 80 de lung-metraje şi 20 de scurt-metraje din 25 de ţări. Şi este important să vorbim despre TIFF acum, când modificările petrecute cu el, de la un an la altul, sunt vizibile chiar şi pentru ochiul ne-plimbat pe la festivaluri prin străini. A treia ediţie de TIFF ne obligă să recunoaştem: ceea ce s-a născut, cu doar trei ani în urmă, ca un produs al unui grup de entuziaşti are acum alura unui festival internaţional important.

Este reconfortant să vezi oameni din toată ţara " şi nu numai " tarversând grăbiţi în sus şi-n jos Clujul de patru, cinci ori pe zi, încercând să se împartă între cele trei cinematografe care găzduiau proiecţii TIFF (patru, dacă e să pun la socoteală proiecţiile în aer liber din curtea Universităţii Babeş-Bolyai, pregătită să primească 600 de cine-tiffi). Şi cum, acolo unde este vorba despre proiecţii în aer liber există aproape întotdeauna o forţă supranaturală care pune la încercare calitatea filmului proiectat, anul acesta la testul ploii a fost supus Tais toi (regia Francis Veber, cu Jean Reno şi Gérard Depardieu în rolurile principale). Dar ploaia torenţială i-a lăsat două minute lui Tais toi înainte de a se stârni, două minute care au fost suficiente ca să convingă spectatorii că umorul său spumos, irezistibil, merită o udătură până la piele. În aer liber s-au mai proiectat reclame vechi din perioada pre-revoluţionară (ultima datată 1986 " ne spun cu stricteţe organizatorii) sau pelicula rusească Volga Volga (regia Grigori Aleksandrov, 1937) care, cu un promotion de genul "muzicalul pe care Stalin l-a văzut de peste 100 de ori", nu avea cum să nu mobilizeze Clujul, mai cu seamă că, asemeni reclamelor, se afla sub umbrela secţiunii Evenimente Speciale.

Şi cred că a sosit momentul să intrăm mai adânc în TIFF, şi anume în selecţia filmelor. Pentru cei care s-au familiarizat deja cu acest festival, secţiunile sunt, în mare, cele cu care ne obişnuise deja, iar filmele din competiţie au avut din nou imperativul opera prima (sau opera secunda!). Secţiunea 3x3, foarte curtată la casele de bilete, a adunat anul acesta, în total, nouă filme (3x3, v-a ieşit la socoteală?!) purtând semnătura a trei regizori importanţi şi foarte controversaţi: Lars Von Trier, Wong Kar-wai şi Kim Ki-duk, ultimul dintre aceştia mai puţin cunoscut spectatorilor de la noi. Şi chiar dacă aţi reuşit, dragi cinefili, să puneţi mâna în timp pe o parte dintre aceste filme (ex. The Element of Crime sau Address Unknown), cred că v-aţi săturat de copiile jerpelite, pe VHS, şi de sunetul "la pământ", condiţii nedemne pentru vizionarea unor capodopere de această factură.

Iată de ce pentru mulţi împătimiţi TIFF-ul este o şansă, dar este şi o sursă de stres, de panică. Dacă ai ales să vii la TIFF III, atunci nu-ţi permiţi să ratezi Carandiru (regia Hector Babenco " prezentat în Selecţia oficială la Cannes " 2003 pelicula de două ore şi jumătate despre deţinuţii penitenciarului cu acelaşi nume) sau Bowling for Columbine (regia Michael Moore, film oscarizat în 2003 şi al cărui autor tocmai s-a ales cu Palme d"Or-ul pentru Fahrenheit 9/11). Şi de aici tot felul de tineri cu carneţele, cu programe cu notaţii în câte un colţ de sală, încercuind, bifând, făcându-şi planuri spre "a nu pierde", pe cât posibil, prea multe. Trebuia să mă bucur sau să mă sperii când recepţionera de la hotel a alergat după mine, fluturând în mână un AperiTIFF (ziarul festivalului, o altă inovaţie a ediţiei cu numărul 3), şi a strigat, cu vădită curiozitate: "să mă duc la Kim Ki-duk?".

În holul Cinematografului Republica se găsea un panou, pus la dispoziţie de TIFF, care purta cu sine un mesaj subliminal: varsă-ţi năduful aici! Acolo am putut să citesc, în mai multe rânduri, însemnări uşor fanatice " într-un sens bun " de genul "Vreau s-o văd pe Uma Thurman!". Fanul înrăit al Umei (sau al lui Quentin Tarantino?) a putut să o vadă la Cluj, în Kill Bill vol.2, într-o avampremieră pe ţară a filmului. De fapt, la TIFF au fost proiectate " pentru întâia oară la noi în ţară " mai multe pelicule ce au intrat / vor intra în difuzare curentă pe marile ecrane: cel mai recent film al fraţilor Coen " Ladykillers, tradus la noi Cum scăpăm de coana mare; American Splendor, film aflat la graniţa dintre documentar şi ficţiune; Monster, care a primit anul acesta un Premiu Oscar; Elefant-ul lui Gus Van Sant, premiat la Cannes.

Deşi nu a existat o secţiune separată a filmului nordic, numeroase pelicule din Danemarca, Norvegia, Suedia, Finlanda... şi-au făcut loc în celelalte secţiuni, lăsând o imagine unitară asupra acestui cinematograf minimalist, dar de o mare forţă şi cu un estetism rafinat. Ba chiar s-au bucurat de o incontestabilă popularitate, danezul Reconstruction (regia Christoffer Boe, film premiat cu Camera D"Or la Cannes) rămânând pentru multă vreme în topul preferinţelor publicului. Filmele norvegiene Povestiri din bucătărie (regia Bent Hamer, poveste depre absurd şi însingurare) şi Body (regia Morten Tyldum, o comedie uşurică) s-au bucurat la rândul lor de o primire călduroasă la Cluj. Ba mai mult, Body, a dus acasă " neaşteptat, ce-i drept - Premiul Criticii. Şi pentru că tot veni vorba de Body a fost un numitor comun al filmelor de la TIFF prezenţa camerei de filmat în film, obsesia eroilor de a-şi filma sau de a-şi fotografia viaţa de zi cu zi, în imposibilitatea lor de a distinge concretul de realitatea mediată. Tinerii din Zeii tineri (regia Jukka-Pekka Siili) îşi filmează momentele cele mai intime din viaţă, inclusiv contactele sexuale într-un soi de competiţie absurdă; unul dintre eroii din Îngeri căzuţi (filmul din 1995 al lui Wong Kar-wai, proiectat şi el la Cluj) încearcă să imprime imagini familiare, cele mai apropiate sufletului său; în Body (tradus la noi Amice!), difuzarea pe un post de televiziune a imaginilor de amator le pune eroilor principali prietenia la grea încercare.

Celor dornici de senzaţii tari, cărora nu le era suficient să-şi încheie seara cu un muzical rusesc, TIFF-ul le-a pregătit Secţiunea Umbre. Înainte să plece la culcare, amatorii de BU-HU-HU puteau alege, pentru a cincea sau a şasea proiecţie pe zi, feţe devorate şi Teroare la cabană (regia Eli Roth) sau alte producţii demne de Umbre mai nobile.

Este regretabilă (şi totuşi previzibilă) absenţa unui film românesc în competiţie, în contextul în care primul Trofeu TIFF a mers în palmares la un românesc: Occident, în regia lui Cristian Mungiu, acelaşi Cristian Mungiu care anul acesta a fost membru în juriu. Frustrarea " cu un uşor iz de naţionalism, trebuie să recunosc " ce s-a născut de aici a fost compensată de Zilele Filmului Românesc, o secţiune în sine ce a înglobat mai multe calupuri de scurt-metraje, lung-metraje " aproape toate în premieră absolută " şi chiar film documentar.

În ansamblul său, TIFF-ul este pe cale să devină, dacă nu a devenit deja, cel mai important eveniment cinematografic ce se petrece pe meleagurile noastre. Ediţia cu numărul trei nu a avut nici un scârţâit, iar dacă astfel de lucruri s-au petrecut, nici presa şi nici spectatorii nu i-au auzit scârţâitul. Pe 5 iunie, data la care s-a anunţat Gala de decernare a premiilor, o bătrânică m-a-ntrebat pe stradă: "Se termină azi? Gata cu nebunia cu filmele?"

Ghinion, doamnă. A doua zi au mai fost proiecţii, şi aşteptaţi să vedeţi ce va fi la anul!

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara