Articole de: Simona Vasilache

Parafrazez, întrucâtva, ideea unei poezii din volumul de debut al lui Mircea Ivănescu, Versuri , Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968.
Despre fuga cu amintirile şi despre adevărul lor, di...

Greşeala de tipar are, de la Caragiale mai departe, oarece tradiţ ie. Până într-acolo încât s-ar putea spune că, după el, comedia presei nu se mai poate scrie altfel.

Ultima oră, piesa l...

Nu fac aici un portret de breaslă (deşi păstră torii „memoriei vegetale”, recunoscă tor, l-ar merita), ci o sumă arbitrară de înfăţişări sub care ei străbat literatura. Mai veche şi mai nouă.
C...

Pălăria face moda Bucureş tiului elegant. Stilul şi modestia se unesc în felul de a purta şi de a scoate un accesoriu, în vremea lui Caragiale, obligatoriu. Care, însă, complică viaţa, când încape ...

Mizilul are parte, în proza scurtă, să zicem aşa, de cel puţin o pereche de priviri complementare. Nu ştim cu siguranţă dacă orăşelul Z…, în care opreşte, 25 de minute, trenul care-i aduce pe Vodă ...

În secolul XIX, cometa părea să fie o preocupare populară. „Dintre cîţi ştiau de spusa lui Falb, de la cel mai din urmă poltron pînă la cel mai hotărît dispreţuitor al morţii, nici un om în toate m...

Nu e greu de văzut că Patul lui Procust (1933, Naţionala Ciornei) stă în umbra discretă a mucenicilor. Ladima îi reuneşte, închinat fiind, prin numele mici, amândurora.
Datele în sine apar în m...

Destule poezii din Uvedenrode sunt despre pripă, sau despre fă- cutul nechibzuit. Oul dogmatic, datat neobiş nuit (Paştele nu are, ca sărbătorile fixe, ajun), este, din contră, lauda astâmpărului. ...

Nu mă gândesc la vorbele bătrânului de Gaulle, trecut deja prin cele două războaie şi prin criza din Algeria, ci la ambiţiile tânărului, şi chiar mai puţin tânărului Cioran.
Deşi Schimbarea la ...

Expresia face loc, în lumea lui Caragiale, unei precauţii inutile, fiindcă prea puţini sunt cei care să rişte neatârnarea de hatârurile te miri cui. Unul este – şi o plăteşte! – Cănuţă.
I-ar pu...