Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Plecând de la cărţi:
Cel mai iubit dintre romancieri (II) de Mihai Zamfir


Cel mai iubit romancier englez din secolul XX a fost iubit doar de cititori: relaţia sa cu criticii formează un cu totul alt capitol. Cota critică a catolicului cosmopolit Graham Greene, scriitor ce şi-a plasat acţiunea cărţilor în cele mai diferite şi mai depărtate regiuni ale globului, a suferit fluctuaţii bizare. Formula sa romanescă a nedumerit de la început; pe măsură ce succesul de public devenea tot mai eclatant, nedumerirea s-a transformat în ostilitate abia mascată.

De ce? Sistemul construcţiei romaneşti al lui Greene, de o frapantă originalitate, a părut tuturor orientat doar spre captarea bunăvoinţei cititorului. Era vorba, la urma urmelor, de ceva relativ simplu: se stabilea o conjuncţie strînsă între literatură şi cinematograf, conjuncţie pe care Graham Greene a speculat-o la maximum. Imediat ce primele sale romane au fost transpuse pe ecran, scriitorul şi-a compus o tehnică proprie constînd din "ecranizarea maximă" a textului prozastic. înlăturînd divagaţiile teoretice, analizele psihologice, introspecţiile fastidioase, romanul se transformă în scene perfect decupate, deseori cu valoare simbolică, dialog redus la maximum, gesturi atent notate, elocvente în înalt grad. Odată cu Puterea şi gloria, romanele lui Greene cuceresc lumea nu doar prin calitate literară, ci şi prin evocarea de lumi stranii, abia cunoscute europenilor.

Indiferent de locul acţiunii, de clasa socială a eroilor sau de conflictul politic descris, romanele lui devin recognoscibile de la primele pagini. Ele au aproape întotdeauna în centru acelaşi erou, acelaşi Graham Greene mai mult sau mai puţin travestit, personaj evaziv, filozof şi retractil, care alege de multe ori calea acţiunii eroice doar pentru că nu poate altfel. Fapt spectaculos: această perpetuă figură de englez solitar, om între două vîrste, egal cu el însuşi, reuşeşte să rămînă fascinant - de la primul roman al autorului şi pînă la ultimul. Toate personajele proeminente din lumea lui ficţională poartă indubitabil "aerul Graham Greene"; autorul însuşi le-a definit succint: ele au hipertrofiată acea zonă a minţii numită ad-hoc zona tragicomică La Mancha.

În aceste condiţii, receptarea critică a operei scriitorului nostru a început cu un imbroglio pentru a se sfîrşi cu un scandal; indubitabila ei valoare literară a fost pusă cu încăpăţînare sub semnul întrebării. Greene şi-a scris marile romane în aceeaşi perioadă cu Huxley, Orwell, Koestler şi Evelyn Waugh; dintre toţi, Greene a fost fără îndoială cel mai fecund şi cel mai citit. Faptul nu i-a împiedicat pe majoritatea criticilor să-l considere un autor de mîna a doua. Argumentul ultim: succesul nedezminţit la tot mai mulţi cititori. Chiar şi astăzi, modul său de a scrie continuă să-i deranjeze în egală măsură pe stîngiştii marxizanţi (tip Terry Eagleton) şi pe academizanţii estetizanţi cu alură de mandarini (precum Harold Bloom). E uşor să ne dăm seama de ce: acest om ieşit din establishment-ul britanic pentru a-l critica şi pentru a lua apărarea oprimaţilor, acest catolic militant într-o epocă în care religia este privită chiorîş şi, mai ales, acest autor de romane concomitent extraordinare, dar şi citite cu nesaţ, reprezintă portretul-robot al scriitorului ocolit de premiile internaţionale şi de aplauzele oficialităţilor, scriitorul "anti-Nobel" prin excelenţă. Ca şi celălalt mare romancier catolic, François Mauriac, el a îndrăznit chiar să administreze lecţii de comportament uman şi politic guvernanţilor! Cu adevărat - de neiertat!

La centenarul naşterii sale, o stîngă intelectuală la fel de puternică social şi la fel de obtuză mental ca în urmă cu cîteva decenii refuză, în cazul lui Graham Greene, să recunoască evidenţa. Romancierul a creat însă între timp şi o şcoală, cu unii dintre adepţi de-a dreptul străluciţi, precum John Le Carré. Iar cavalerul "zonei tragicomice La Mancha" îşi continuă drumul în eternitate, înconjurat în acelaşi timp de iubirea cititorilor şi de rezervele oficialităţii culturale.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara