Dacă e să judecăm după topurile din hebdomadarele cele mai cunoscute, francezii citesc romane cât se poate de mediocre, originale sau traduse. Poezie, deloc. Ceva mai ridicat este nivelul eseurilor şi documentarelor. Fiind vorba de romane, în momentul de faţă, în primele zece locuri din toate palmaresurile se află nesmintit doi romancieri autohtoni, autori de siropuri pentru femei între două vârste şi frustrate, Guillaume Musso şi Marc Lévy. De un nemaipomenit succes se bucură de săptămâni bune trilogia Cincizeci de nuanţe (de gri, clare şi întunecate) a englezoaicei E.L.James, aceea numită de un cotidian american Mam-porno. Vine la rând cartea scandaloasă, la care ne-am referit într-un meridian anterior, a Marcelei Iacub despre D.S.K. Rătăcit printre aceşti făcători de literatură, unul din laureaţii anului trecut, Joël Dicker. Doar două romane poliţiste, ambele traduse, mai fac faţă onorabilă, cele ale Donei Leon şi Harlan Coben. Deprimantă selecţie!