Se ştie că oscilaţia dintre desinenţele de plural
-e şi -uri este caracteristică substantivelor neutre româneşti, iar -e tinde să se extindă chiar la cuvinte moderne care păreau să se fi impus în forma cu -uri.
Se dovedesc şi în prezent valabile observaţiile dintr-un articol din 1978 („Pluralul neutrelor din româna actuală”) al profesorului Gr. Brâncuş, care constata că -uri este propriu neutrelor recent împrumutate, insuficient adaptate. Trecerea la -e indică adesea preluarea împrumutului cult de către limba populară. Am evocat acum câţiva ani forma de plural riboane (sau ribboane), care mi se părea glumeaţă şi rară, dar care pare să se fi impus (cel puţin în anunţurile comerciale). Tendinţa de trecere la -e (almanahe) e mai puternică decât trecerea la -uri (mai mult accidentală şi prin atracţie: succesuri). Pluralul în -e modifică mai profund forma cuvântului, producând alternanţe fonetice. Procesul de adaptare este uneori anticipat sau accelerat cu intenţie umoristică, în forme de plural glumeţe (bloage).
Pluralul în -e poate deveni chiar o marcă a limbajului familiar-argotic, ca în cazul formei benoacle: „un Al Capone cu benoacle de miop” (bzi.ro); „îi bagi halogenele în «benoacle»” (forum.softpedia.com). Forma, destul de folosită, include o pronunţie incultă (benoclu în loc de binoclu), care fusese deja pusă în circulaţie de verbul familiar-argotic a se benocla („a se uita”). În vreme ce forma cultă binoclu are pluralul binocluri (DOOM), popularul benoclu devine, firesc, benoacle. Sensurile substantivului benoacle sunt transparente şi oarecum previzibile: „ochelari” (faţă de care binoclul este doar un instrument mai puternic) – „este înalt, deştept, frumos şi are «benoacle» la ochi” (niuzer.ro) – şi chiar „ochi”: „am văzut eu cu ale mele benoacle” (idieta.ro); „să le aplice una între benoacle” (motociclism.ro); „a holbat gorobetele cu chestionaru’ nişte benoacle la mine de ziceai că-i sar din orbite!” (9 am.ro). Sensul al doilea s-a dezvoltat în legătură cu verbul a se benocla, intrând în aceeaşi serie cu echivalenţa ochi-ochean (care are însă şi sprijinul asemănării formale: „a păpat la prânz şi tot cu ocheanele deschise era!”, forum.desprecopii.com).
Un alt plural în -e specializat în registrul familiar-argotic este cauciuce, în loc de cauciucuri. Şi în acest caz, diferenţa de desinenţă este semnul unei utilizări ironice şi glumeţe: „eu viteaza, cu «cauciuce» de vară” (hiddenwhispers.com); „ce cauciuce gumate şi răsgumate punem să pape zăpada?” (fanoctaviatour.ro). Forma este surprinzător de răspândită şi, cum se întâmplă adesea, începe să devină un automatism, pierzându-şi marca ironică şi apărând tot mai des în contexte utilitare: „vând cauciuce de iarnă Michelin” (bmwzone.ro). În context se folosesc de obicei şi sinonimele termenului, numeroase în română, provenind din împrumuturi lexicale şi din schimbări de sens metonimice: pneu, anvelopă, gumă: „eu merg cu cauciuce all season şi nu am bani de anvelope de iarnă” (clawbc.ro). La întrebarea „cauciucele de iarnă sunt utile?” (incepator.ro), răspunsurile cuprind termeni echivalenţi: „ai nevoie de pneuri de iarnă”; „gumele de iarnă au altă compoziţie”. Pluralul cauciuce apare şi atunci când termenul cauciuc este folosit cu alte sensuri (de obicei, „obiect de cauciuc”, des „prezervativ”, precum şi „obiect – mai ales aliment – cu aspect de cauciuc”): „părerea mea: ai cumpărat ce numesc eu «cauciuce»” (culinar.ro).
Mai deviantă este forma caucioace, deformare glumeaţă a pluralului cauciuce, poate prin contaminare cu familiarul cioace: „Eu stau cu caucioacele originale în beci de mai mult de-un an” (vwforum.ro); „Mă tot uit că trebuie să-mi pun caucioace de iarnă neapărat” (clubc4.ro). În internet se găsesc deja mii de atestări ale formei şi chiar discuţii despre justificarea ei: „mă preocupă şi mai ales «mă zgârie la ureche» folosirea din ce ăn ce mai deasă a cuvântului «CAUCIOACE». La început credeam că se spune la mişto, dar am impresia că unii din voi chiar vorbesc serios umplând forumul cu posturi care vb despre «caucioace»” (ciclism.ro). Forma, folosită mai ales pe forumurile tematice şi în grupurile de discuţii, funcţionează ca un termen de jargon al automobiliştilor, motocicliştilor sau bicicliştilor.
