Presa locală din oraşul californian Fresno a anunţat recent că, în 2017, urmează să se inaugureze Casa-muzeu William Saroyan (1908-1981), în care a trăit ultimii şaptesprezece ani din viaţă şi a creat cunoscutul scriitor american de origine armeană.

În 2015, o fundaţie armeană – „Renaştere intelectuală”, cu sediul în Studio City, a achiziţionat casa de la nr. 2729 de pe W. Griffith Way din Fresno, o construcţie datând din 1964. Fundaţia aparţine lui Arthur Janibekyan, un mogul media din Moscova, originar din Armenia, mare susţinător al artelor şi, în general, al culturii armene.

Berj Apkarian, Consul Onorific al Republicii Armenia în Fresno, oraşul natal al scriitorului, a spus că viitorul muzeu şi centru cultural va fi creat pentru ca oamenii să se bucure de ceea ce a însemnat William Saroyan ca autor – scriitor şi artist, Ministerul Diasporei din Republica Armenia fiind interesat să conserve această proprietate istorică. Încă din 1989, pe amintita clădire a fost amplasată o placă comemorativă în onoarea celui ce a fost laureat al Premiilor Pulitzer şi Oscar.

Amintesc că William Saroyan a fost de două ori în România, în 1969 şi în 1980, la vremea aceea creaţiile sale fiind cunoscute şi admirate la noi în ţară, pentru volumele de proze scurte Un, doi, trageţi uşa după voi!, Mă cheamă Aram, O zi din după-amiaza lumii sau pentru romanul autobiografic Comedia umană (premiul Oscar pentru scenariul unei ecranizări). Ulterior s-au mai tradus şi volume precum Aventurile lui Wesley Jackson sau Nebunia de familie, cu texte dintr-un volum postum.

Dar cea mai mare notorietate au avut-o piesele sale Inima mea e pe înălţimi (My Heart’s in the Highlands), Clipe de viaţă (The Time of Your Life), două spectacole memorabile ale Teatrului „L.Sturdza Bulandra”, în regia nu mai puţin celebrilor Lucian Pintilie şi, respectiv, Liviu Ciulei. Premiul Pulitzer care i-a fost atribuit autorului pentru această a doua piesă în 1939 au fost refuzat, în schimb el a acceptat Premiul Asociaţiei Criticilor Dramatici din New York. Această piesă s-a reluat în anii din urmă la Teatrul „Nottara”. Din bogata creaţie dramatică a lui Saroyan au mai fost alte câteva piese care s-au bucurat de succes la Teatrul Mic, la Studioul Casandra al IATC, la Teatrul Studio din Tg. Mureş, la Teatrul de Stat din Oradea, la Teatrul „Bacovia” din Bacău sau la Teatrul „Eugen Ionescu” din Chişinău, pe lângă o serie de spectacole radiofonice sau de televiziune.

În timpul celor două vizite în România, Saroyan a legat prietenii afectuoase cu orientalistul H. Dj. Siruni (azi membru post-mortem al Academiei Române), cu neuitata traducătoare şi realizatoare de emisiuni radiofonice şi de televiziune Catinca Ralea, cu pictorul şi colecţionarul de artă Hrandt Avakian, cu graficianul Cik Damadian ş.a.

William Saroyan a vizitat Armenia de cinci ori în perioada 1935-1978, acolo el fiind „o legendă vie” încă din timpul vieţii. După dispariţia sa la Fresno, jumătate din conţinutul urnei cu cenuşa sa a fost adus la Erevan (conform voinţei sale) şi depusă în Panteonul în care se odihnesc şi alte personalităţi ale culturii armene. În centrul oraşului, a fost înălţată şi o statuie a ilustrului scriitor.

Încă un amănunt. În 1974, am avut privilegiul de a vedea versiunea armeană a spectacolului cu Inima mea e pe înălţimi la Erevan, piesă în care rolul micului Johnny era interpretat în travesti de actriţa Varduhi Varderesyan (1928- 2015), originară din România, devenită ulterior o stea a vieţii teatrale armene.

Cert este că din cele peste patru mii de creaţii literare ale lui Saroyan (proze scurte, romane, teatru, memorii, evocări etc.), unele sunt adevărate bijuterii literare care impresionează şi astăzi prin căldura, umanismul şi simplitatea cu care sunt concepute.