Eva Iuliana Marin. Problema dvs.
nu este aceea că scrieţi prost. Jumătate
din membrii Uniunii Scriitorilor, în
momentele lor neinspirate, scriu încă
şi mai prost. Dificultatea de netrecut
este că dvs. scrieţi texte inadecvate
timpului în care trăim. Dl. Tiberiu
Bumbeş putea să iasă înainte de 1900,
fiind caraghios, aşa cum îl descrie
Caragiale în Premiul întîi. Era oarecum
ridicol, dar aparenţa lui era încă
posibilă în acea epocă. Astăzi ar fi
imposibilă, inacceptabilă în afară de
o paradă a costumelor de epocă. Orice
sforţare aţi face, pe această linie, este
zadarnică. Chiar dacă rimele ar fi mai
strălucitoare şi versurile mai bine
măsurate, concepţia generală despre
literatură este una care nu mai poate
atrage niciun interes şi nici măcar
un hohot de rîs. Dacă aveţi poemele
scrise nu doar în calculator, ci pe un
material combustibil, este necesar,
acum, că vine şi frigul, să faceţi un
foc zdravăn în şemineu, să vă turnaţi
un pahar de vin roşu din sticla ţinută
cît mai aproape de această sursă
de căldură, să puneţi totalitatea
manuscriselor în flacăra vioaie şi
să vă bucuraţi că aţi închis în urma
dvs. un trecut lipsit de glorie. Mult
succes!
Alexandru Drăgănoaia. Mă bucur
că, avînd aceeaşi vîrstă cu mine, locuiţi
într-o localitate mică şi nepoluată,
ceea ce eu nu pot să fac, şi iubiţi în
aceeaşi măsură ca şi mine poezia. Vă
urez să vă iubească şi ea. Cel puţin
deocamdată sînt semne bune în acest
sens. Voi trece peste faptul, pe care-l
reproşez multor corespondenţi, că aţi
trimis un număr insuficient de versuri,
ca şi cum aţi vrea să aflaţi un diagnostic
medical complet doar din analiza a
cinci mililitri de urină. Fac asta pentru
că poemele dvs. terifiante, dar ironice
într-un fel, dotate cu umor negru, nu
mi-au displăcut defel. Sper că muştele
care vă asaltează, ca în Sartre, sînt
măcar din alea verzui. După cele două
poeme pe care le reproduc mai jos,
aştept şi altele, într-un grupaj mai
consistent, cu care trag nădejde că
nu mă veţi dezamăgi.
Câine bolnav
un câine bolnav
trage să moară-n amiază
interioarele îmi dau de gândit
în unele este întuneric
în altele nu poţi să calci de
cadavre întinse pe jos
d-aia umblu mai mult pe dealuri
prin văi, prin tufişuri
unde mă culc cu nevasta lui cutare
sau a lui cutare
una a venit la întâlnire
cu capul lui bărbat-su într-o
sacoşă
am jucat şeptic, în trei,
pe porunci –
l-am trimis să întoarcă vacile.
Balul de sâmbăta morţilor
închideţi-vă muştele, închideţi-vă
muştele
nu le mai lăsaţi libere pe uliţe
la balul de sâmbăta morţilor
am cântat în orchestră
cântam şi ne creşteau bărbile
ne bărbieream, pe rând
şi iar cântam
apoi
morţii au luat-o în sus, în jos
priveau lung, peste uluci, în curţi
cei cu AVC
chiar îşi aminteau unde au locuit
cândva
la noapte
la această casă
un suflet se va ridica la ceruri.
cu pieptul gol
îngerul Domnului
s-a întins pe pământ sub
fereastra-i.
Aştept în continuare textele şi
opiniile dvs. numai la adresa email:
posta.romlit@gmail.com.
