Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Prepeleac:
Caprele coborau pe strada Descartes de Constantin Ţoiu


24 oct. 2003. De la Grădina Luxemburg, mă hotărăsc s-o iau pe jos la vale spre Montparnasse pe strada Vaugirard, uliţa interminabilă de pe vremea când străbătea suburbia veche a Parisului anexată pe la jumătatea secolului XIX şi care nu avea să ajungă niciodată bulevard. Ca bulevardul comercial Rennes, de pildă, în care strada, încă rurală uneori, se varsă învăpăiată de amurgul înalt, oceanic, al soarelui puternic de toamnă, pe axa vest-est simetrică asemeni întregii croieli citadine; încât poţi să crezi că Dumnezeu, francez la un moment dat, când a făcut lumea, studiase la Sorbona Arhitectura ori Administraţia laolaltă cu un domn Haussman; confluenţă incendiată de snopul de raze înflăcărat al apusului, bucurându-se de curgerea a încă două gârle mai mici, însă pline de un tainic şopot, Notre Dames des Champs şi Saint Placide; de unde, de departe de tot îţi sare în ochi silueta,... creionul gros, gigantic al Turnului Montparnase, americanizat, după unii o pacoste, dar care mie îmi place...

Cartea lui Hemingway Parisul este o sărbătoare, în toamna mea luminată a lui 2003, eu o citeam şi o reciteam încet, ca pe un ghid parizian 1923, cu obstinaţia, cu îndărătnicia unui analfabet sârguincios. În noaptea ce urmase marşului meu lung pe Vaugirard aveam să visez, avea să mă tortureze, de fapt, o propoziţie a marelui american, un tinerel pe atunci de 23 de ani, când el scrie, după ce urcase pe Sfânta Genevieva, patroana Parisului, spre Panteon, trecând pe străduţa Discursului asupra metodei, unde chiar se află un local, La Méthode aproape de cofetăria La Madeleine; când scrie, vreau să zic, trecând prin locul acela, – şi traduc mai întâi în franceză: Les chevres descendaient la rue Descartes... Caprele coborau pe strada Descartes... Numai un prozator ca Hemingway putea să înregistreze o asemenea trecere; încât, oprindu-mă în jos pe străduţă, după ce urc Sf. Genevieva, aştept câtva timp să apară turma atemporală, să descindă spre mine...

*

Noaptea cealaltă, deşi frânt de oboseală, nu puteam să adorm. Un insomniac inveterat are strategiile lui. Mă gândeam la caprele americanului, le număram în gând, dacă sunt perechi, neperechi, cum veneau la vale... Le comparam cu caprele autohtone, româneşti – cu zicerea naţională, să moară a vecinului, capra – pe care le văzusem astăvară la Bughea de jos de lângă Văleni, capre rele, râioase, behăind îngrozitor. Somnul nu se lipea de mine. Atunci, mi-am spus că cel mai bun remediu e să mă scol din pat şi să recitesc ce mă obseda, apoi chiar să mă apuc să traduc textul, cui pe cui se scoate.

Iată-l, începutul capitolului O primăvară falsă:

... Ca în alte dimineţi ale acelei primăveri, m-am pus pe lucru disdedimineaţă, nevastă-mea încă dormea. Ferestrele erau larg deschise, iar pavajul străzii se usca după ploaie. Soarele făcea să se sbicească pereţii caselor din faţa ferestrei mele. Prăvăliile aveau obloanele trase. Turma de capre urca strada, păstorul ei cântând din fluier, iar o vecină de deasupra noastră ieşi pe trotuar cu o oală mare în mână. Căprarul alese una din caprele negre cu ugere mari, grele şi îi mulse femeii lapte în oală, pe când câinele împingea turma spre trotuar. Caprele se uitau în jur mirate întorcându-şi gâturile ca nişte turişti în faţa unui peisaj. Omul primi banii, mulţumi femeii şi îşi văzu de drum suflând în fluierul lui în timp ce câinele mâna turma care îşi clătina coarnele. M-am apucat din nou de scris...

(Am sărit dinadins urmarea, lăsând să treacă ceva timp). Pe urmă am continuat:

Mă hotărâsem să ies afară să cumpăr ziarul hipic de dimineaţă. Nici un alt cartier nu era atât de sărac, încât să nu fi dat măcar de un singur exemplar. Cu greu găsisem unul pe strada Descartes, colţ cu piaţa Contreescarpe... Caprele coborau strada Descartes, şi am respirat adânc grăbindu-mă să mă apuc din nou de lucru...

Vasăzică, se întorceau în sens invers, am reuşit să-mi zic, şi am aţipit imediat cu capul pe masă.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara