E. E. Cummings, Poeme erotice,
traducere din engleză de Dan Sociu,
Bucureşti, Ed. Art, 2011, 111 pag.

Editura Art publica anul trecut, în colecţia „Malul Albastru” o antologie bilingvă de poeme erotice ale lui e.e. cummings – ortografierea numelui cu litere mici este opţiunea de o viaţă a poetului, nerespectată însă, din păcate, în ediţia românească – împreună cu o serie de desene din manuscrisele poetului, în condiţii grafice deosebite.

Însă, asemenea unei cutii de cadouri cu un ambalaj strălucitor, dar goală pe dinăuntru, volumul de poeme nu reuşeşte să-şi ţină nici măcar una dintre nenumăratele promisiuni pe care le face cititorului român pe strălucitoarele coperte faţă şi verso. Singurul adevărat merit al volumului este acela că oferă o ediţie bilingvă, o idee excelentă care poate salva cititorul cunoscător al limbii engleze de la chinul lecturii unei traduceri ce străluceşte de erori grave, de omisiuni majore, de echivalări de o superficialitate cinică ce emană plictiseala autosuficientă a traducătorului. Din spectacolul literar al poeziei lui e. e. cummings nu mai rămâne, în traducere, decât un goblen cusut grosolan, sub ale cărui iţe abia mai poarte fi distins conturul impecabil care ar fi trebuit urmat, o scenă goală, pe care Dan Sociu smuceşte din culise, ca un păpuşar smintit, nişte versuri ce se fâstâcesc şi gesticulează asemenea unui elev scos la tablă, şi care par a îngăima câte ceva în limba română.
Încă de la începutul volumului, deşi totuşi cu ceva mai multă precauţie aici, se văd urmele de bocanci ale traducătorului, în echivalările superficiale din primul poem ale lui quite (însemnând „destul de”, „oarecum”) prin „foarte”, echivalări care ar putea fi trecute cu vederea de un cititor îngăduitor, dacă nu ar fi numai începutul oarecum timid ale unei serii nesfârşite de traduceri în cel mai bun caz aproximative şi facile. Doar câteva pagini mai târziu, versurile „[…] your footstep/ is more frail than everything/ which lives, than everything which breathes/ in the earth and in the sea” (p. 24) sunt traduse, printr-o grosolană omisiune, astfel: „[…] pasul tău/ e mai fragil decât orice/ vietate din mare, de pe pământ” (p. 25), traducătorul mulţumindu-se să redea două sintagme diferite „which lives” (ceea ce trăieşte) şi „which breathes” (ceea ce respiră), prin aceeaşi sintagmă: vietate. În traducerea aceleiaşi poezii mai pot fi numărate încă patru omisiuni: „a skilfully and entirely moving dream” devine „iscusit vis mişcător”, „entirely” rămânând pe deplin netradus la fel ca şi mai delicatul „scarcely” (abia), din versul „[…] touches/ me through the day scarcely, timidly” redat prin „mă atinge de-a lungul zilei, timid”. Numai câteva versuri mai jos, „traducătorul” repetă experienţa, echivalând, de această dată „the you with hot big inward stealing/ thighs” prin „sinele tău cu coapse fierbinţi, furăcioase”, şi lăsând la o parte, din considerente care ne scapă, două dintre cele patru adjective folosite de poet. Pe măsură ce înaintează în lectură, orice cititor va fi silit să ajungă la concluzia evidentă că Dan Sociu nu traduce, ci rezumă versuri. Iată numai câteva dintre cele mai evidente exemple: „[…] we do not/ wind it up it has no weights/ springs wheels inside of/ its slender slef […]” (p. 50) devine „nu o/ întoarcem, nu o fixăm nu are/ rotiţe în sinele ei firav”, doi termeni ai enumeraţiei „greutăţi, arcuri” fiind eliminaţi complet şi figura de stil desfigurată; „the simple instant” (p. 58) devine, desigur „momentul”, aşa cum, rezumat, versul „a friendless dingy female frenzy bubbles” (64) devine „femela turbată face spume”, atributele „fără prieten, spălăcită”, fiind considerate probabil de către traducător un balast inutil, la fel ca şi adjectivul „sweet” din expresia „for society’s sweet sake” (p. 96), care devine, în traducere „de dragul societăţii”. Probabil că tradus într-o altă limbă de acelaşi Dan Sociu, Eminescu ar putea trece fără dificultate ca un minimalist avant la lettre, iar din Bacovia ar rămâne, probabil, titlurile poeziilor şi câteva conjuncţii. Să sperăm însă că traducătorul lui e. e. cummings în limba română nu se va avânta niciodată atât de departe.
Dan Sociu nu traduce însă numai rezumând, ci adeseori într-un mod mult mai „creator”, redând, de exemplu, fraza „dead stars stink” (p. 82) cu „stele moarte se scufundă”, când traducerea firească ar fi fost, de fapt „stele moarte duhnesc”, sau traducând într-un mod foarte „original” „the dirty colours of her kiss have just/ throttled/ my seeing blood” (102) prin „culorile murdare ale sărutului ei mi-au îngroşat vizibil sângele”, când ar fi trebuit să fie vorba, de fapt, de „[…] sângele meu văzător”. Aceste erori arată nu numai superficialitatea cu care a fost făcută traducerea – prima eroare datorându-se, cel mai probabil, unei confuzii a verbului „to sink” (a se scufunda, a se afunda etc.) cu verbul „to stink” (a avea un miros neplăcut, a duhni), dar şi lejeritatea redactorului care, cel mai probabil, n-a comparat niciun moment textul traducerii cu originalul.
Acestei serii nesfârşite de erori şi defecte grave de care suferă traducerea i se adaugă o listă la fel de lungă de echivalări stângace, aproximative, inexacte, care brăzdează toate, ca nişte cicatrice, trupul schingiuit al poemelor lui e.e. cummings redate pentru prima oară în limba română. Cu cât poetul american se avântă cu mai multă îndrăzneală pe culmile unui erotism de o agresivă blândeţe, cu cât inovează mai spectaculos în limbă, cu atât mai straşnic traducătorul ratează tălmăcirea, distrugând cu totul simetria ediţiei bilingve: de o parte avem un balet poetic, de cealaltă un dans din buric; de o parte vraja copleşitoare a unui erotism deplin, de cealaltă torturarea lui.
Se afirmă mereu – şi orice traducător se poate prevala de această aşa-zisă scuză – că nu există traduceri desăvârşite ori definitive şi că orice traducere este, prin definiţie, perfectibilă. Că fiecare generaţie este datoare să ofere propria sa traducere operelor literare sau filosofice esenţiale şi că, în fond, aceste traduceri nu pot fi comparate între ele. Acest lucru este cu atât mai valabil atunci când nu discutăm despre traducerea unui text oarecare, ci despre o traducere a unui text liric ce necesită o precizie şi o minuţie a verbului de care poate nu este la fel de multă nevoie (deşi ar fi desigur bine să nu lipsească nici aici) în cazul unui text în proză. Însă despre traducerea lui Dan Sociu se poate spune orice, mai puţin decât că este perfectibilă. Ba chiar despre această traducere nu poate fi predicat decât opusul. Oricât de grav ar fi acest lucru, prima traducere în română a poemelor lui e. e. cummings nu este, din nefericire, o traducere, ci un masacru.