mă refer la alegerile de la FRF, dar, mai întâi, dacă tot
a venit vorba de tenis, nu pot să trec peste ultima
umilinţă trăită de Simona Halep, în semifinalele
de la Indian Wells. Eu, mă ştiţi, sunt fan Simona până-n pânzele
albe sau, mai corect, până la momentele în care calcă în străchini, cum
s-a întâmplat şi acum. Cinstit vorbind, îmi anunţasem vreo doi
amici că n-are nicio şansă în faţa gheişei de culoare Naomi Osaka,
nipona din Hawaii, care le măcelărise la rând pe Şarapova, Radwanska
şi Pliskova (plus Vickery şi Sakkari), cedând un singur set în toate cele
cinci partide. Asta în vreme ce Simona noastră se chinuise efectiv cu
Caroline Dolehide (locul 165 mondial !) şi apoi cu Petra Martici, declarând
că nici nu ştie cum a câştigat acest din urmă meci. Un comentator
afirmase că Halep acuză o întindere… psihică, după debutul spectaculos
de la începutul anului, dar explicaţia, cinstită, a dat-o chiar ea: pur şi
simplu, a fost nepregătită pentru acest turneu, încheiat cu 3-6, 0-6
în semifinala cu Osaka. Frumos că a recunoscut, dar, tocmai de aceea,
trebuie să-i reproşăm atitudinea sfidătoare avută (din nou) faţă de
Darren Cahill, cel care o poate salva de multe ori, dar nu are cum să
şi joace în locul ei! Oricum, la cei aproape 400.000 de dolari încasaţi
la Indian Wells, Simona a înţeles că trebuie să dreagă busuiocul,
invitându-şi antrenorul şi restul echipei la un steakhouse din Las Vegas.
Şi urmează Mastersul de la Miami, sper că fără altă întindere psihică…
Şi-acum, să ne întoarcem la fotbalul nostru cel de toate zilele,
punctând remiza din play-off dintre CFR şi FCSB, cu un 1-1 influenţat
clar de arbitrul Haţegan (prin penalty-ul dăruit clujenilor), care
lasă deschisă bătălia pentru titlu. Să mai notăm şi că naţionala
se reuneşte pentru meciurile amicale cu Israel (sâmbătă, în deplasare)
şi Suedia (marţi, la Craiova), oprindu-ne acum la apropiatele alegeri
de la FRF. Care au degenerat deja într-un scandal cu iz penal,
iscat fireşte de perdantul virtual Răzvan Burleanu.
Dovedit inapt pentru conducerea fotbalului românesc –
lipsit fiind chiar şi de înzestrări ereditare, ca fiu al unui fost jucător
băcăuan – actualul şef al federaţiei a declanşat maşinăria perfidă graţie
căreia a scăpat acum patru ani de potenţialul său învingător, care
era Gică Popescu. Pe scurt, Burleanu a lansat pe blogul personal o serie
de acuzaţii la adresa lui Ionuţ Lupescu (via preşedinţia lui Mircea
Sandu), urmate prompt de o descindere
a…DNA la sediul federaţiei, de unde
au fost ridicate hârtiile indicate de blogger
şi „descoperite“ de el taman acum. Sigur
că totul e cusut cu aţă albă, demersul
autorităţilor nefăcând altceva decât să
alimenteze zvonul care circula de multă
vreme, că Burleanu ar fi fost împins din
spate de servicii şi din zona politică.
Zvon căruia i s-au adăugat şi dezvăluirile
făcute de „Evenimentul zilei“, potrivit
cărora soarta alegerilor de la FRF din
2014 a fost discutată (sau… tranşată?) în
biroul fostului director al SRI, cu circa
două săptămâni înaintea scrutinului.
Or, atunci erau luaţi în calcul drept
posibili viitori şefi ai Federaţiei doar…
Burleanu şi Chivorchian, deşi Gică
Popescu se afla, firesc, în pole-position,
urmând să fie condamnat abia peste
două săptămâni! Cam ciudat, nu-i aşa?,
drept care devine şi mai stranie intervenţia
de acum a DNA, preambul pentru un
posibil dosar „in rem“ deschis fostei
conduceri a FRF, din care făcea parte şi
Ionuţ Lupescu. Sper însă ca realitatea să dezmintă zvonurile şi
coincidenţele, pentru că refuz să cred că am putea retrăi situaţia de
acum 4 ani. Asistăm deja la laşităţi jenante şi la jocuri de culise, care
pe de o parte trădează lipsa argumentelor pentru o dispută
civilizată pe teme fotbalistice, iar pe de alta confirmă semnalele de
alarmă trase deunăzi de Mitică Dragomir. N-aş vrea totuşi să
constat că politicul, serviciile secrete şi justiţia se amestecă şi în
jocul electoral al FRF, într-un moment în care toate trei traversează
cel mai mare scandal al democraţiei noastre post-decembriste. Dar
n-ar fi deloc exclus ca, din bătălia care să dă între Burleanu şi Lupescu,
câştigător să iasă Marcel Puşcaş. De ce? Simplu: c-aşa e-n tenis!
