Ca în fiecare an, numele premiantului Nobel pentru Literatură se anunţă în a doua joi din octombrie, fără nici un preaviz: nu liste scurte, nu probabilităţi. Tot ca în fiecare an, casele de pariuri, redacţiile, cititorii de toate idiomurile încearcă să ghicească preferinţele imprevizibilului juriu Nobel. Pe un tipar preluat de la pariurile sportive, se propun liste în care favoriţii tot urcă şi coboară, iar câte o ascensiune mai spectaculoasă aprinde imediat imaginaţia celor care speculează copios o decizie strict secretă. Doar ca să dăm un exemplu, o mişcare bruscă pe ladbrokes, o casă de pariuri în care se poate avea destulă încredere (în anii trecuţi l-a dat ca favorit, ca şi acum, pe Murakami, urmat, însă, în 2013, de Alice Munro, iar în 2012 a înregistrat apariţia surprinzătoare a lui Mo Yan la bursa zvonurilor), este a Svetlanei Aleksijevitj, scriitoare şi jurnalistă din Belarus, ajunsă pe locul patru (de pe zeceunsprezece, în urmă cu o săptămână), după ce anul trecut era cotată ca favorită, în presa de la Stockholm. Pe a doua poziţie se menţine, de ceva vreme, kenyanul Ngugi Wa Thiog’o, scriitor de limbă engleză publicat la noi de Polirom, anul acesta, cu romanul Râul care ne desparte. O ascensiune notabilă pe listă are şi Milan Kundera, dar şi Mircea Cărtărescu, ajuns foarte aproape de primii zece. Alte case de pariuri îl plasează pe un invidiabil loc trei pe Ismail Kadare, al cărui nume s-a vehiculat şi în anii precedenţi.
Mai interesante, însă, decât această stresantă urmărire a mişcărilor la bursă, sunt încercările, înteţite după 2011, când câştigătorul a fost foarte previzibil, de a descifra logica juriului. Căruia îi cam place şi să se joace, şi să şocheze. Apar, astfel, portrete robot ale posibilului laureat, bazate pe statistici (câte femei într-un deceniu, câţi scriitori de limbă engleză, câţi tineri, câţi bătrâni şi aşa mai departe), pe teme şi ideologii (stânga mai curând decât dreapta, Europa mai curând decât America), pe intuiţie pură şi pe speranţe naţionale. Specialişti, jurnalişti şi cititori, mai mult sau mai puţin informaţi susţin cauze mai juste sau mai pierdute. Est-european, musulman, autor de piese de teatru, angajat politic sau nu, ştafeta Nobel trece pe la toţi cei susţinuţi pentru un amănunt sau altul din biografia sau din opera lor.
Fără să ne luăm prea mult în serios – ca să nu fie loc de dezamăgiri! – intrăm şi noi în jocul care agită o lume plină de probleme mult mai importante, dar care stă, două-trei săptămâni, în loc din pricina literaturii. Publicăm, în două numere succesive, pariurile editurilor care au în pregătire, ştiind sau nu, contând pe intuiţie sau pe hazard, cărţi ale scriitorilor bine cotaţi la bursă, urmate de pariurile, de gust şi sensibilitate personală, ale criticilor revistei. În numărul acesta, sub genericul Avanpremiere de Nobel, reunim fragmente din Milan Kundera, Péter Nádas şi Ismail Kadare.