În ciuda evidenţei că în epoca internetului lectura de cărţi tipărite scade, anticarii din Germania constată o creştere a interesului publicului pentru ediţii bibliofile. Paradoxul e că pe măsură ce numărul de cititori obişnuiţi (pentru care cititul e tabiet superficial sau mijloc de umplere a timpului) scade, numărul bibliomanilor creşte, cartea căpătînd tot mai mult statutul de obiect de artă. Trei firme nemţeşti specializate în comerţul de tomuri vechi (Hartung & Hartung, Zisska & Schauer, Reiss &Sohn) au confirmat tendinţa generală de achiziţionare a tipăriturilor vechi, amatorii de incunabule şi cronici ferecate semănînd tot mai mult cu colecţionarii de tablouri rare, la care motivaţia estetică păleşte în faţa mizei financiare. Pentru genul acesta de public, coperţile, calitatea hîrtiei şi ilustraţiile rare întrec conţinutul literar propriuzis, preferinţele variind după tiparul cultural dominant. Aşa se face că americanii cer anticarilor tomuri vechi de ştiinţă, francezii doresc broşuri literare şi englezii se dau în vînt după volume de lux cu ilustraţii inspirate din fauna şi flora lumii.