Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cerşetorul De Cafea:
Băi, să nu mori, că te omor! de Emil Brumaru


Şi sunînd dînsa la torcofon... tăcînd chitic, nespunînd cine e" da" eu ştiam, bănuiam, speram, o şi vedeam" subţire, cu ochii mai mari decît capul" un soi de mogîldeaţă extraterestră ratăcită pe palier, neobişnuită cu liftul (se avînta, brusc, în sus, nu pe scări, ci prin spaţiul gol, liber, durînd-o-n cot de gravitaţie" un salt vertical şi" ţup! în faţa uşii), cam năucită la aterizare, gingaş zgîriind tăblia de lemn" neîdemînatecă în manevrarea soneriilor mele vetuste" una orizontală, ţîrîitore" cealaltă verticală, stridentă ca o sirenă de vapor, de-mi scula şi strămoşii din ţintirime" ciocănind morse cu închietura delicată a degetului transparent" semnalizînd intens, fosforescent (cînd deschideam), cu raze în snop, divergente, de-un verde de te da de-o parte, te curenta, te zgîlţîia ca electrica pipăită la gaura fasungului" aşa" din curiozitate" te lipea de pereţi, te strivea de mobilele din holul devenit deodată periculos de tandru, de difuz, lichefiind cuierul , oglinda, contorul, taburetul, crema de ghete" creind apoi o forţă contrarie, extrem de puternică, de alipire disperată, de confundare a unui trup cu celălalt, într-o îmbrăţişare dureros de caldă, de prietenoasă, de pură" de şmecheră, de veselă" şi luîndu-ne unul altuia, uimiţi, ca pe nişte cupe pline cu un lichid nespus de preţios" o dulcoare!" purtîndu-ne, cu grijă, în mîini" ducîndu-ne precauţi feţele cu obrajii împalidaţi de plăcere, punîndu-le alături, potrivindu-le, parcă disperaţi de nerăbdare, buze despicate peste buze" cu dinţii scînteind feroce, feeric" în jocuri de artificii prea repezi, de curcubeie clănţănind cristalin-reptilin, duios-crocodilic" haţ-haţ!" şi-acum uite-aşa: io pup barbia ta, tu pupi nasul meu!" io pup nasul tău, tu pupi bărbia mea" nu-i nostim? Ea fulgerîndu-şi trupul fantastic în bucătărie, căutînd ceva din care să bea" o cană, o farfurie adîncă, o cratiţă cu zmalţul ciobit, o oală-minune, o piuliţă coclită de pisat mirodenii, un ibric de alamă, un polonic inox, o tigaie de tuci, un pahar elegant, înalt, pentru şampanie, un păhărel de lemn, folosit ca suport de halit ouă fierte" orice" deschizînd robinetul, sorbind febrilă ,din pumni, jetul rece, sonor în chiuvetă"rîzînd" uite, băi, fac bulbuci!" uite, băi, ce palme umede am!" scuturîndu-le ca pe nişte frunze groase, cărnoase, suculente" frunzele ei de plantă ciudată, de copăcică neclasificată în nici o botanică" storcîndu-le amuzată" acolo, în pădurile inextricabile ale tinereţii ei veşnice, sfinte" îndesată graţios cu rădăcinile-i roz, parfumate de rîme, mîngîiate de cîrtiţe oarbe, linse prelung de şerpi ondulaţi , în pămîntul cel negru, fertil, al prospeţimilor lumii dintîi" dospită-n amiezile grele de fluturi cu-aripile-n ţigle fierbinţi " Şi eu pierdut, Doamne! Gîndindu-mă, deodată" cum umblu prin tîrg, sprijint într-o lacrimă veche ca într-o cîrjă lucioasă" cum hainele-s acre de singurătate" cum trece încet, riscant de încet, încă o zi în care totuşi am avut curajul să ies pe stradă" cum nu mi-a fost scîrbă să mă îmbrac, m-a pocnit iar tupeul să mă încalţ, construind minuţios , din şireturile prea lungi, funte enorme, am îndrăznit să-mi turtesc pălăria cu boruri largi pe moaca pleşuvă şi să păşesc nesigur peste trotuarele moi de caniculă, să mă împleticesc în asfaltul topit"

Şi-o aud ca prin somn, fragedă, cu glasul ei necruţător de tînăr, urcînd ascuţit ultima literă din fiece cuvînt, ca într-un soi de cîntec din copilărie" o aud: băi, să nu mori" că te omor! Pe bune!!!

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara