Ce la început trebuie să spun că un portret din imaginaţie - o ficţiune - îmi este mai greu de realizat, încât de multe ori mă văd nevoit să recurg la figuri concrete ale unor necunoscuţi întâmplători sau amici chiar… Am mai scris despre acest lucru. Mi-ar fi greu să dau exemple… Mi-aş atrage noi antipatii. De obicei, traşi în poză, dezavantajos, subiecţii se supără foc.
Mai greu e cu autoportretul… Amorul propriu, cel mai tiranic dintre toate, te încurcă în evaluarea trăsăturilor. Iubirea de sine fiind mai posesivă decât cea mai vajnică femeie…Cînd nu se petrece invers; cînd, vrând să fii cât mai obiectiv, nu devii masochist…
Pictorii, de exemplu, îşi fac autoportretul în oglindă, stânga devenind dreapta. E ca şi cum ai fi alt ins, altfel direcţionat. Eu, personal, n-am însă nevoie de lucrul ce răsfrînge asupra ta propriu-ţi chip. Avantajul meu este că-l am mereu lângă mine pe Omicron… Proaspăt întors de la Paris, el ascultă alături un C.D. cu Fuga pisicii a lui Domenico Scarlatti, în timp ce-şi perie pe gânduri aripa dreaptă vopsită într-un albastru Giotto, ultima modă de pe malurile Senei. Aşa că, auzindu-l doar, e ca şi cum m-aş uita într-o oglindă; pot să spun, în acest caz, una fermecată…După cum dreapta se face stânga, în procesul oglindirii, se schimbă şi sensul imaginii propriu-zise, - întâi chipul, fiinţa ta, cu instincte cu tot, bestială, eventual, uneori, pentru o supravieţuire oarbă, potrivit legilor naturii; apoi imaginea cealaltă, reflectată, inversată, produsul educaţiei, nu-i aşa?, al filosofiei, moralei, o imagine îngerească.
Nu scosesem un sunet. Omicron însă tresărise simultan ca atunci cînd eşti curentat. S-ar mai cuveni să precizez că Omicron nici nu ştie româneşte; şi chiar dacă ar şti, nu comunicăm lingvistic, ci doar gând în gând, sistemul astral, universal, deprins cu multă dificultate, şi căruia unii pământeni mai avansaţi,- dar nu cine ştie ce, - îi zic telepatie, empatie, - să te identifici mental şi sentimental cu persoana. Reiese că, în ce priveşte portretul,… auto-portretul pe care voi încerca să mi-l fac, recurgând, pentru mai multă siguranţă la veşnicul meu trans-amic, la prietenul meu de dincolo, transcendental, cum vreţi, voi scrie la persoana întâi, ca şi când aş fi singur… Facem o probă… ca proba de microfon. Dar de fapt, nu eu zic, Omicron zice…
Vă daţi seama - începe amicul, în numele meu, - că în cele opt decade ale vârstei împlinite, am strâns destule dovezi şi mărturii ale acestei stări, ale acestei imagini, când naturale, când artificiale, iar în Artifex… băgăm (vorbă învăţată de la mocofanul Rânzei) în primul rând ideea de Artă…. Rău, răzbunător, laş, porniri asasine, chiulangiu, infidel, perfid, animalic, în ciuda unei oarecare nobleţi masculine, însă studiată, mitocan de multe ori, neam prost, nu mă ţin de cuvânt decât dacă respectarea lui mi-ar aduce folos, dur cu femeile, gata a le părăsi la iuţeală, trădător înăscut, in nuce, un mare prefăcut, văzând în prefăcătorie un mod de a fi folositor şi pentru cel ce minte şi pentru minţiţi, gata să fac o carieră politică grozavă. Dar neavând destulă forţă, forţa necesară. Pentru că şi lipsa de caracter cere o forţă negativă pe măsură… Omicron se uită acum pe fereastră. Se întunecă. Momentul când de obicei se aprinde lumina. Plouă rar. Curios, cu fulgere… Când s-a întors cu ochii spre interiorul odăii, a mai spus, probabil trecînd la a doua imagine reflectată… Ambiguitate,… numele tău este... (şi şoptise ceva neinteligibil)...
Acelaşi, la persoana întâi: dacă văd la piaţă o bătrână care îşi numără cu greu mărunţişul, să-şi ia morcovi, iar ţăranul, enervat, o grăbeşte ţipând la ea: Hai mai repede, babo, moartea te caută pe-acasă şi 'mneata umbli prin piaţă! - pe ăsta îmi vine să-l omor pă loc! Sau dimineaţa, când dau firimituri păsăretului şi vin şi cele două turturele graţioase, plăpânde, cu nuanţa lor cenuşie pe care nu am mai văzut-o decât la Toulouse Lautrec, şi gonesc porumbeii graşi, agresivi, care încearcă să le alunge, să le ia locul, şi când mă gândesc la soarta tuturor celor pe care natura i-a născut slabi, lăsându-i pradă uşoară ticăloşilor… şi că gândul este al doilea univers al nostru…
