Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronica TV:
"Artă vs artă" de Dumitru Hurubă


Vineri seara, 4 iunie, 2004, din motive anume, am urmărit cu mare regret doar ultima parte din emisiunea moderată de Cristina Modreanu, de pe "TVR Cultural". N-am apucat să aflu numele celor doi invitaţi, dar am priceput că erau ambii fotografi: unul mai tânăr, altul ceva mai în vârstă. Se desfăşura o conversaţie interesantă, mai ales între cei doi, fiindcă moderatoarea îi cam lăsase în pace. Mi-a fost repede clar că ei se situau pe poziţii total diferite în ceea ce priveşte fotografierea şi, mai ales arta fotografierii: în timp ce mai-vârstnicul invitat intra în detalii tehnico-artistice şi se străduia să-l convingă pe companion de complexitatea problematicii de care trebuie să ţină seama un fotograf, acesta din urmă demonstra simplu şi frumos că pentru el nu contau nici tehnica şi cu atât mai puţin regulile unei fotografieri din care să rezulte comunicarea mesajului preluat din natură. Ce mesaj ? Care munte ? Un răsărit de soare ? Valurile ? Dar acestea se petrec tot timpul. Îi poţi spune privitorului unei fotografii ceva nou despre toate acestea ? Oricare om cu minte sănătoasă şi interesat, le poate vedea singur, în starea lor naturală, se putea înfioara de plăcere, sau plictisi... E foarte importantă lumina, starea vremii, unghiul, umbrele, chipul fotografiatului, grimasa feţei, scoaterea în evidenţă a unor trăsături sau estomparea unor defecte ale trupului, ale feţei în primul rând, să poţi realiza o anumită cosmetizare a subiectului sau a obiectului acolo unde este cazul... Sunt doar câteva dintre elemementele care pot contribui substanţial la realizarea unei fotografii, chiar artistice, comenta "vârstnicul". Şi nu trebuie neapărat să fie una color...

Dacă celebrii fotografi ai scriitorilor, Blendea şi Cucu, n-ar fi ţinut seama măcar de câteva criterii din acestea, ce-ar fi rămas din ce-ştiu-câtele lor fotografii care se constituie în istoria ilustrată a literaturii noastre de după 1944, mai ales, dar nu numai ? Sau: cum ar fi apărut filmat în direct acel tânăr invitat, dacă operatorii din seara respectivă ar fi gândit şi acţionat după principiul respectivului ? Apărea ca o umbră, poate chiar ca o sperietoare...

Repet: îmi pare sincer rău că n-am putut vedea emisiunea de la început pentru a afla şi numele celor doi şi să fi putut urmări pe îndelete un dialog interesant; interesant tocmai pentru că el revela, în sine, o stare de fapt. Era reflectarea perceperii şi interpretării noului mod de a gândi şi de acţiona al tinerei generaţii, indiferent de domeniul în care îşi desfăşoară activitatea. Televiziunile ne demonstrează zilnic adevărul unei atitudini în care sentimentele ocupă din ce în ce mai puţin loc în sufletul şi în mintea oamenilor tineri. Lipsa acestora s-a dovedit şi se dovedeşte a fi " cam toate emisiunile tv aduc o mulţime de argumente în acest sens " generatoare de relaţii interumane seci, bazate pe interese care, de cele mai multe ori, aduc după ele indiferenţa faţă de semeni, lipsa de respect faţă de celălalt şi iscarea de conflicte între generaţii. Nu, nu sufăr deloc de conservatorism, dar mă impresionează profund o comunicare de bun simţ între oameni, implicarea decentă şi matură a tinerilor în viaţa cotidiană şi, ca să revin, mă încântă să văd turişti (sau nu) cu aparatele de fotografiat, chinuindu-se să "prindă" un apus de soare, zborul unui fluture, zbaterea unui arbore în furtună...

Întâmplarea face că m-am ocupat vreo câţiva ani cu fotografiatul. Mă cuprinsese o plăcere diabolică să imortalizez figuri de oameni, peisaje, momente, situaţii... Cred că începusem să am o oarecare pricepere într-ale fotografiatului: "făceam" fotografii, developam şi mă chinuiam ore întregi într-un laborator improvizat pentru a scoate efecte deosebite datorate (şi a) unor trucaje, atât cât mă pricepeam. Obţineam câte o victorie insignifiantă, dar care mă făcea fericit după ore şi ore petrecute cu mânuirea aparatului de mărit. Eram, de multe ori, fascinat şi, încântat, arătam în ziua următoare colegilor şi şefilor mei rezultatele efortului meu noctorn; colegii mă complimentau de circumstanţă, iar şeful mă ameninţa cu sancţionări pentru întârzieri la program. Omul vorbea şi mai totdeauna se ţinea de cuvânt, astfel că eram un-mereu-ameninţat cu rămânerea fără loc de muncă. Putea să mă coste pasiunea pentru fotografie!...

La invitatul mai tânăr al Cristinei Modreanu nu cred că e cazul de pasiune, de iubire sinceră pentru arta fotografierii...

Din nefericire.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara