O carte cu acest titlu dezvăluie pentru prima oară conţinutul arhivelor Vaticanului, 85 de kilometri de rafturi, milioane de documente, începând cu o carte a cancelariei pontificale de la finele secolului VIII şi încheindu-se deocamdată cu acte din timpul Papei Pius I. Abia peste trei ani vor fi declasificate acte din timpul controversatului Papă Pius II (1939- 1958). Printre documente, numeroase prezintă un interes imens: actele procesului lui Giordano Bruno (1548-1600), ars de viu după şapte ani de detenţie în închisoarea Sfântului Oficiu; solicitarea anulării căsătoriei lui Henri VIII cu Catherine d’Aragon adresată Papei Clement VII de lorzii englezi, care a dus la schisma bisericii anglicane; un pergament din care rezultă că Papa Clement V nu numai nu i-a cerut niciodată lui Philippe Le Bel să-i execute pe Templieri, dar chiar i-a poruncit să-i ierte; o scrisoare a Indienilor din America adresată Papei Leon XIII; şi una adresată Papei Benoît XIV de către Voltaire, care conţine următoarea urare: „Fie ca Sfinţenia Voastră să fie primită cât mai târziu în paradis…Vă sărut cu umilinţă picioarele, al Vostru foarte îndatorat servitor” (nu ştiu dacă textul italian a fost corect tradus în franceză de Marie Lemonnier, care a „acoperit” pentru „Le Nouvel Observateur” vizita în arhivele Vaticanului, dar urarea pare un picuţ ambiguă!).