Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Păcatele Limbii:
"Aprofunzimi" de Rodica Zafiu


Textele parlamentare despre care am vorbit şi săptămîna trecută oferă, în ipostaza lor de sursă documentară pentru româna vorbită, şi exemple de formulări cu adevărat stîngace, neglijente, involuntar comice. Pe fundalul monoton al stilului juridico-politic, plin de formule prestabilite, apar unele izbucniri pitoreşti de spontaneitate orală, care însă riscă să producă şi unele improprietăţi şi anacoluturi. Cu toate tentaţiile ironizării, trebuie să admitem că acestea sînt, ca procent, în limitele normalităţii; suspect ar fi să lipsească cu totul. Cum se repartizează gafele în funcţie de persoane şi partide e o altă problemă, care desigur nu ne interesează aici.

Cele mai evidente sînt confuziile produse de contaminări între cuvinte sau construcţii. Uneori e greu de spus dacă acestea sînt simple lapsusuri, glisări accidentale, sau confuzii mai înrădăcinate. Doar verificarea apariţiei lor în alte texte şi contexte poate da indicaţii în acest sens. Contaminările se produc adesea în interiorul unei familii lexicale, ca în cazul suprapunerii dintre profunzime şi aprofundat (a aprofunda, aprofundare), creaţii şi împrumuturi culte din familia adjectivului profund: �şi distinşii colegi să poată citi acest raport, zic eu, în tihna necesară cunoaşterii lui în aprofunzime� (Camera Deputaţilor, 10.02.2003). O rapidă verificare în Internet confirmă existenţa şi chiar răspîndirea confuziei: putem găsi cel puţin 8 citate care o ilustrează, prin sintagma în aprofunzime; ele provin nu numai din pagini personale sau mesaje de pe forumuri (�dacă analizăm lucrurile şi ne gîndim în aprofunzime� - ziarul de iasi.ro � forum), ci chiar din texte informative de tip oficial: �Un Institut pentru Studii Avansate (ASI) este o activitate de învăţământ de înalt nivel, unde un subiect bine definit este prezentat sistematic, este tratat în aprofunzime de lectori de nivel internaţional� (info.uoradea.ro).

O altă confuzie conduce la suprapunerea dintre adjectivele imemorabil şi imemorial: împrumuturi din franceză care stau alături în paginile DEX-ului, avînd şi semnificaţii foarte asemănătoare (�care este foarte îndepărtat în timp�; �care este dintr-o epocă foarte îndepărtată; străvechi�). Folosirea cu intenţie ironică a adjectivului nu scuză forma sa hibridă, nici neclaritatea întregii construcţii: �vom reuşi să-i convingem şi pe cei care sunt şefi astăzi în Biroul permanent, în COZ sau nu ştiu unde, dar care n-au fost niciodată prezenţi aici din timpuri imemoriabile, în 1992, că trebuie să înveţe ei întâi regulamentul� (CD 10.02.2003). Şi în acest caz, Internetul confirmă recurenţa erorii: nu mai puţin de 35 de citate conţin sintagmele timpuri imemoriabile, vremuri imemoriabile; li se adaugă şi alte îmbinări asemănătoare (�trecutul imemoriabil al românilor-arieni�, dacianoua.go.ro). De altfel, din cauza apropierii de sens şi de formă, o confuzie similară apare şi în franceză, între cuvintele-sursă immémorable şi immémorial.

Mult mai frecvente - dar şi mai puţin grave - sînt contaminările între diverse construcţii şi îmbinări sintactice şi frazeologice: din vrute şi nevrute şi ştiute şi neştiute pare să se fi născut o asociere ceva mai neclară: �Stimaţi domni cu uşurinţa meseriei de a spune ştiute şi nevrute� (CD 30.09.2003).

Există şi aproximări semantice care nu se datorează confuziei cu alţi termeni, ci doar folosirii metaforice şi chiar improprii a unor cuvinte: preluînd sensul contextului, acestea par a-şi pierde pentru unii vorbitori sensul specific. Metafora clişeizată iz e des folosită cu semnificaţiile abstracte �nuanţă�, �urmă�, �impresie� etc., adesea în exprimări retorice, în eufemisme şi litote. Un stil oratoric excesiv de colorat preia termenul, folosindu-l cu o curioasă indeterminare semantică; în context, acesta pare a fi devenit sinonimul lui spirit: �Aceste producţii, stimaţi frânari politici, au fost posibile doar de către unul cu mult iz de aventură, încăpăţânat şi cu multă dragoste faţă de ţară şi pământurile ei� (CD 30.09.2003).

Se pare că oratoria românească, nu întru totul birocratizată, păstrează o mai veche aplecare spre stilul ornat, chiar spre metaforismul liric. Intervenţia din care am citat şi mai sus, pentru a ilustra termenul aprofunzime, continuă într-un mod încă mai creator: �Şi să nu se mai întâmple un astfel de incident în care noi, iată, să tocăm timpul şi să împiedicăm alte legi să cadă precum fulgii de zăpadă� (10.02.2003). Se pot găsi, de altfel, exemple şi mai poetice: �Aşteptările sunt mari, un freamăt pare că se ridică spre cer, asemenea fuioarelor de ceaţă dintre brazii udaţi de ploaie� (30.09.2003).

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara