Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Prepeleac:
Apărarea poeziei sau dilema câinelui de Constantin Ţoiu


Fabula a arătat mai de mult situaţia câinelui pus să aleagă între oploşirea lui lângă stăpân, - care îi asigură hrana, obligat în schimb să-l servească fidel, pierzându-şi astfel libertatea, - ori să şi-o păstreze, alergând mândru şi hămesit de foame...

Regimurile politice totalitare, - uneori poeţii însişi, doritori de trai bun, indiferent de căile alese, oscilând, de pildă, între versuri şi negustoria de orice fel, au înţeles imediat alternativa... Întrebaţi pe cine vreţi. Pe Dinescu, pe Păunescu, învârtiţi fiecare pe căi proprii.

Dar, cum am scris mai de mult, şi repet: Versuri să scrie Cărtărescu, sărac lipit.

*

Ne întoarcem la Tacitus... Replica pe care i-o dă susţinătorului artei oratorice, Aper, - poetul Maternus. Liniştit şi surâzător, - citez - Maternus răspunse : ,Mă pregăteam să învinesc pe oratori tot atât de mult pe cât Aper i-a apărat: deoarce îmi închipuiam că, pronind de la elogiul acestora, va huli pe poeţi (...) Iar pădurile, dumbrăvile şi chiar singurătatea hulite de Aper îmi aduc plăcere, încât le socotesc printre cele mai de seamă binefaceri ale poeziei, deoarce aceasta nu ia fiinţă în mijlocul zgomotului, cu împricinatul înaintea uşii sau străjuit de plânsul şi de lacrimile acuzaţilor: ci sufletul se retrage în locuri curate şi nevinovate şi se împărtăşeşte din bucuria unui adăpost sacru.

Iată începutul literaturii, iată sanctuarul ei (...) Oracolele vorbeau în versuri. Căci folosirea acestei elocvenţe lacome şi stropite de sânge este de recentă dată, fiind fructul unor moravuri stricate, inventate, precum te exprimai tu, Aper, pentru a fi întrebuinţată ca o armă(...) De altfel, secolul acela fericit... nu cunoştea oratori şi crime, avea însă din belşug poeţi şi oameni inspiraţi, pentru a slăvi fapte bune, iar nu pentru a lua apărarea fărădelegilor (...) Dacă toate acestea ţi se par basme şi poezie, îmi vei îngădui, de bună seamă, Aper, lucrul următor: în ochii posterităţii. Homer nu se bucură de mai puţină preţuire decât Demosthene, iar gloria lui Euripide şi a lui Sofocle nu este cuprinsă în hotare mai înguste decât aceea a lui Lysias şi Hyperides. Vei întâlni astăzi mai mulţi oameni care să critice reputaţia lui Cicero decât aceea a lui Virgilius şi nici o operă a lui Asinius sau Messalla nu este atât de cunoscută ca Medeea lui Ovidius...Însăşi soarta poeţilor inspiraţi şi fericitra lor convieţuire cu Muzele mi-ar fi teamă să le pun alături de neliniştea şi viaţa frământată a oratorilor. Fără îndoială, luptele şi primejdiile îi înalţă la consulat; mie îmi place mai mult singurătatea tihnită şi retrasă a lui Virgilius...

Dialogul se încinge. După Aper şi Maternus. Messalla şi Secundus ies şi ei în arenă.

Totul se termină însă cu un... Începurăm să râdem, şi ne despărţirăm - finalul ştiut, - referitor la Piaţa Endependenţi. Avant la lettre. Latinitate imortelă.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara