Antologia de autor a Doinei Uricariu, publicată la Editura Eminescu în colectia "Poeti români contemporani", a apărut cu titlul "Vindecările", asa cum poeta si-a numit volumul de debut din 1976, iar motivatia pare să fie, după mărturisirile Doinei Uricariu, aceea că nedreptătite fiind de cenzură, poemele din cartea de debut trebuie repuse în drepturi.
"Volumul Vindecările a fost tăiat, au dispărut multe versuri, cuvinte si mai multe poeme, dar nu contine nici un vers închinat partidului, realitătilor festivisto-comuniste", spune Doina Uricariu într-o notă de subsol.
Altă explicatie a alegerii titlului ar putea fi si faptul că "Vindecările" au multe conotatii care se regăsesc în toată poezia scrisă de Doina Uricariu. Vindecările asteptate, căutate de autoare au loc într-un spatiu al iluziei, al utopiilor unde se refugiază din fata realitătii.
Refuzul de a exprima în cuvinte realul tine de oroarea poetei fată de locul comun, iar rezultatul este o poezie complicată, pretioasă, cu imagini originale, căutate în care însă se pierde din vedere ideea, sentimentul.
Expresivitatea maximă nu înseamnă în cazul acestei poezii si tensiune înaltă, preferinta pentru baroc neconducând neapărat si la complexitatea gândului. Poezia Doinei Uricariu ă asa cum se vede si în antologie ă a fost de la început ermetică, a mizat pe juxtapunere. De la un volum la altul ă mai ales în ultimile si în ceea ce scrie acum, fraza poetică s-a schimbat, a căpătat coerentă si raporturi de coordonare fară ca prin asta să se realizeze o coerentă a ideilor, sensurile plutesc în aceeasi nedeterminare ca la început.
Atractia pentru expresia sofisticată, socantă uneori, extrem de poetică, dacă mă pot exprima asa, se consumă într-un spatiu familiar, terestru, fără a avea însemnele absolutului. Frisoanele poetei nu sunt date de misterele lumii, ale cosmosului, ci de senzatiile propriului trup sau de complicatele relatii de cuplu.
Antologia propusă de Doina Uricariu începe cu Vindecările (1976), apoi Jugastru sfiala (1977), Vietăti fericite (1980), Natură moartă cu suflet (1982), Mâna pe fată (1984), Ochiul atroce (1985), Institutul inimii (1995), Puterea Leviatanului (1995), deci o selectie din toate volumele de poezie ale autoarei, cărora le-a adăugat (sub titlul Inima axonometrică) si versuri inedite scrise între 1987 si 1998.
Spuneam că în ultimele cărti fraza poetică a căpătat cursivitate ă spre folosul tentatiei noastre de a o descifra ă, dar această cursivitatea trebuie pusă în legătură si cu postmodernismul, care "a convins-o" pe Doina Uricariu, cea din Institutul inimii si Puterea Leviatanului să-si "umanizeze" dicursul liric.
Antologarea poemelor, într-o variantă aleasă de autor are meritul de a reflecta atât evolutia si notele specifice ale unei creatii lirice dar si pe acela că reprezintă punctul de vedere al scriitorului.
Doina Uricariu, Vindecările, Ed. Eminescu, 1999, 780 pag.
