Neobositul detractor al lui Freud, Michel Onfray, şi-a văzut nu demult tipărite volumele 8 şi 9 din monumentala lui „Contraistorie a filosofiei”. Un capitol „demistifică” fără cruţare legendele ţesute în jurul lui J.P. Sartre şi al Simonei de Beauvoir de către emulii de stânga ai scriitorului-filosof şi de către feministele convinse de valabilitatea adagiului care i-a adus autoarei celui de„ Al treilea sex” o tristă celebritate – „nu te naşti femeie, devii femeie”. Demistificarea se referă atât la viaţa personală a celor doi, cât şi la atitudinile lor publice. În ce le priveşte pe cele din urmă, una a fost deseori pomenită şi anume antifascismul lui Sartre şi Beauvoir în anii de imediat înainte de război. Onfray reaminteşte de colaborarea lui Sartre la un jurnal profascist şi de faptul că Beauvoir a lucrat la Radio Vichy. Nici pretenţia lui Sartre de a fi fost primul care a denunţat lagărele sovietice nu are mai mult temei. În realitate, el a polemizat cu David Rousset şi Camus pe această temă. Despre minciunile legate de viaţa lor personală şi de orientarea lor sexuală, mai bine să nu vorbim.