Pe 14 februarie, de ziua Sfântului Valentin, Opera Regală din Londra, celebra Covent Garden, sărbătoreşte împlinirea a 25 de ani de succese răsunătoare ale uneia dintre cele mai mari sopraneromâne ale tuturor timpurilor, Angela Gheorghiu. În teatrul care a văzut şi ascultat de-a lungul secolelor cele mai importante personalităţi ale operei, Angela Gheorghiu primeşte omagiul rezervat celor aleşi, acela de a marca anii dedicaţi scenei care a primit-o cu braţele deschise de la debutul din 1992 din La Traviata.

Marii artişti nu aşteaptă niciodată recunoştinţa artei lor. Ei se dăruiesc dintr-o nevoie care vine de dincolo de ei, cu un talent pe care îl onorează cu o muncă de neînţeles pentru cei care nu au păşit vreodată pe o scenă. Travaliul, dăruirea, sacrificiile nu pot fi descrise în cuvinte. Mai presus de recunoştinţă, marii artişti merită cel mai ales respect, singuri în faţa unei emoţii de nedescris şi cu profundul crez că fără a-ţi transmite menirea nu poţi trăi. Înseamnă să îţi pui întreaga fiinţă la dispoziţia celui mai exigent şi cultivat public al lumii, conştient că vii din conul de umbră al Europei, că înaintea ta şi după tine, cei mai mari artişti ai lumii au scris istorie. Să devii egalul lor, una cu ei, ei bine, asta nu este dat oricui, iar în puţinele cazuri când miracolul se întâmplă, cel ales nu-şi mai aparţine nici sieşi, nici spaţiilor mai mult sau mai puţin dornice de a-l revendica.

Angela Gheorghiu primeşte reverenţa Operei Regale din Londra, expresie a iubirii şi a enormului respect pe care îl merită cu desăvârşire.

Mă alătur acestui omagiu cu o cuvenită plecăciune.