In numărul 51-52/ 2007 al României literare, cunoscutul autor de mărunţişuri literare, Mircea Coloşenco, a publicat un articol intitulat Debutul absolut al lui Ion Barbu, în care acest vajnic culturnic al literaturii române face câteva referiri absolut gratuite la persoana mea, acuzându-mă, exact de ceea ce suferă domnia sa mai mult, adică de "balcanism" şi "moravuri balcanice", când de-a dreptul de "furtişag". Înainte de a medita dacă să-l chem sau nu în faţa justiţiei pe acest amnezic individ, care se burzuluieşte fără motiv, semn că memoria sa îi joacă feste, mă simt dator să dau opiniei publice câteva necesare explicaţii.
L-am cunoscut pe insul în cauză cu mulţi ani în urmă la Aiud, unde în fiecare zi de 27 noiembrie a anului, Centrul de cultură "Liviu Rebreanu" organiza un simpozion comemorativ. Sufletul acestor întâlniri era dl Nicolae Gheran, editorul şi exegetul recunoscut al scriitorului, care venea de obicei însoţit de o suită de amici rebrenologi mai mult sau mai puţin cunoscuţi. Din această echipă a făcut parte trei ani la rând şi numitul Mircea Coloşenco, intervenţiile sale în chestiuni legate de valorificarea operei marelui prozator transilvănean fiind mai de fiecare dată nule. Aşa se şi explică de ce dl N. Gheran a renunţat ulterior să-l mai invite. La ultima noastră întâlnire de acolo, cea din noiembrie 2001, i-am reproşat editorului improvizat al lui Ion Barbu (ediţia sa, aşa cum afirmă şi dânsul, apăruse în 2000) o serie de scăpări, inadvertenţe, fuşereli (cele mai multe se refereau la preluarea unor poezii ocazionale din ediţia de corespondenţă realizată de Nicolae Scurtu, fără să menţioneze varianta de acolo sau fără să dea explicaţiile trebuitoare privitor la acestea. În discuţie a venit vorba, desigur, şi despre debutul poetului şi alte informaţii restante, despre care ediţia sa ne rămăsese datoare. O parte din aceste observaţii le-am făcut cunoscute în cronica pe care ulterior am dedicat-o ediţiei sale, cronică apărută în "Adevărul literar şi artistic" din 2 iulie 2002, sub titlul Ion Barbu în ediţie cvasi-definitivă. Era vorba de aproape un an de la întâlnirea noastră de la Aiud. Cu acel prilej afirmam următoarele: "De neînţeles este apoi faptul că Mircea Coloşenco nu lămureşte cu această ocazie chestiunea debutului poetului, arătând că pentru prima oară tânărul Ion Barbu a debutat sub acest nume cu poezia Fiinţa din "Literatorul" lui Al. Macedonski din 1918, deşi afirmă că tânărul ar fi scris versuri mai devreme. Ceea ce e sigur, e faptul că el semna (sau un alt Ion Barbu?) în 1913 o poezie intitulată 21 iunie 1913, ocazionată de intrarea României în războiul balcanic, în ziarul "Universul", despre care un comentator din "Ilustraţiunea română" (Eliza Sterea, în articolul Literatura pentru război, p. 18-19) scria următoarele: "ŤUn alt poet de ocazie, dl Ion Barbu, celebrează în versuri şchioape ziua în care s-a decretat mobilizareať. Cum poezia aceasta nu a fost reprodusă până acum, o facem noi aici". Şi dădeam în continuare textul poeziei pe care o publică acum Mircea Coloşenco, fără să menţioneze că acest lucru s-a făcut deja (dar de unde să ceri probitate, dacă lipseşte!). Facem doar următoarele comentarii:
1. Dacă d. Mircea Coloşenco descoperise debutul poetului Ion Barbu din ziarul "Universul" după apariţia ediţiei sale din 2000, nu înţelegem de ce nu l-a dat publicităţii timp de doi ani şi mai bine, până a apărut obiecţia mea din 2 iulie 2002. E oare posibil să fi ţinut secret această descoperire atâta amar de timp, fără să-şi aroge meritele paternităţii?
2. După cum se poate vedea, eu semnalez aici doar apariţia indirectă a unui posibil debut, aşa cum ne apare el reflectat în paginile revistei "Ilustraţiunea română" din 1913, revistă pe care o răsfoisem tocmai atunci în vederea misiunii mele de colaborator cu articole de presă la Dicţionarul general al literaturii române, aşa cum se poate vedea şi din faptul că volumul III al acestui dicţionar, care cuprinde literele E - K, subsemnatul este prezent la litera I cu articolul despre revista Integral" (p. 607).
3. Cum se face că marele descoperitor n-a reacţionat în 2002, imediat după apariţia articolului meu din "Adevărul literar şi artistic", pentru a da explicaţiile respective privind debutul lui Ion Barbu?
4. Cum motivează apoi faptul că, publicând după şase ani acest articol, nu se simte obligat, potrivit minimei morale privind profesionalismul şi etica literară, să precizeze faptul că debutul lui Ion Barbu a fost oricum semnalat de către noi în 2002 şi să facă necesară şi obligatorie trimiterea la articolul nostru de atunci? Gestul său, de neînţeles, cade exact sub incidenţa cuvintelor pe care le formula la adresa mea: "moravuri balcanice" şi "furtişag".
5. Cum se face apoi că dl Mircea Coloşenco comite şi aici o eroare grosolană, semnalând poezia lui Ion Barbu 21 iunie 1913 din ziarul "Universul" doar Ion Barbu, când în realitate ea este semnată "Ion I. Barbu?!!
6. Explicaţia articlierului Mircea Coloşenco, potrivit căreia "Poezia lui Ion Barbu a părut astfel post-festum" nu stă în picioare, deoarece ziarul "Universul" a continuat să publice cel puţin o lună-două tot felul de poezii pe această temă, cea a campaniei balcanice, după cum o atestă poeziile următoare, apărute în urma celei a lui Ion I. Barbu din nr. 178 (1 iulie), Cântecul eroilor de Alfred Moşoiu (nr. 184), Cânte tunul! de Ioan Scăenaru (nr. 186), 1913 de T. Duţu-Duţescu (nr. 187), Hora Cadrilaterului de C.Z. Buzdugan (nr. 188), Spre Corabia de Const. T. Stoika (nr. 199), Ei sunt români de Ionescu-Quintus (nr. 200), O, voi, drapele albe de N. Mihăescu-Nigrim (nr. 210), Peste Balcani de N. Vulovici (nr. 220), Lui Stanciu Ion şi întoarcerea regimentelor de Ionescu-Quintus (nr. 224 şi 231), Imn păcii de Const. T. Stoika, Celor morţi de N. Vulovici (nr. 241), Cântecul plecării sub steag de N. }inc (nr. 238) etc.
7. Debutul lui Ion Barbu (Ion I. Barbu) cu poezia 21 iunie 1913 a avut loc în nr. 178 din 1 iulie al ziarului "Universul" şi nu în cel din 29 iunie, aşa cum arată documentaristul nostru. Asta ne face să credem că dl Mircea Coloşenco nici n-a văzut ziarul cu numărul respectiv.
8. N-am înţeles de ce, jignindu-mă şi insultându-mă pe mine, dl Mircea Coloşenco îşi extinde jignirea şi asupra universitarilor din Tg. Mureş şi Alba Iulia, cei mai mulţi dintre ei oameni de litere şi de cultură cunoscuţi şi apreciaţi pentru contribuţiile lor de critică şi istorie literară.
9. Purtându-mi pică pentru o vină inventată, dl Mircea Coloşenco mă ignoră cu desăvârşire atunci când a lucrat ediţia Macedonski, lăsând pe dinafară poezia lui Macedonski Pe ţărm de baltă. Poezie în genul lui Eminescu, pe care am semnalat-o în volumul nostru Mihai Eminescu - contextul receptării, Reşiţa, Ed. Timpul, 1999, p. 101-102, făcând astfel o altă gafă de proporţii şi dovedind, o dată în plus, modul superficial şi grăbit în care şi-a dus la îndeplinire munca de editor în toate cele trei cazuri Bacovia, Barbu, Macedonski. Asupra acestei munci ne propunem să revenim.
