Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Lecturi la zi:
Amintiri despre copiii sovietici de Roxana Racaru


Iepurii nu mor e un roman în care lumea sovietică văzută prin ochii unui copil amestecă absurdul (de tip suprarealist) cu un soi de radiografie a lumii şcolii şi a satului socialist făcută cu pretenţiile romanului-frescă (descrieri cît mai fidele ale anormalităţii, de fapt).
Pasaje poetice şi dialoguri absurde însoţesc firesc o lume care pierduse simţul realităţii. Lenin discută cu diferite personaje, îşi leagă un iepure mort sub bărbie: "tăiam copacii cu toporul şi-i aranjam frumos. Stăteau pe mese ca pîinea. Să mănînce copiii americani. în iarbă am găsit ceva alb şi întins. Un iepure mort cu schije în cap. Vladimir Ilici şi l-a pus în cap: "priviţi ce schije am în cap, sunt schije capitaliste!""; "virus benign, cu ochi de viorea, de ce să dăm cu puşca după fluturi? Mai bine radem porcul cu lanterna, căci luminează cerul înstelat. Şi drumul omului beat, cînd întunericul îi pune cărăbuşi stelari în ochi. Să-i dăm un smoc de păr descreierat în crăpătura lui de la măsea".
Discursul comunist este la fel de absurd: "noi avem şcoala gratuită şi caiete bune, dar copiii din ţările capitaliste plătesc pentru şcoală şi mulţi copii nu pot să înveţe, pentru că părinţii lor sînt săraci. ş�ţ Nu este ca la noi cînd te trezeşti dimineaţa şi mama îţi dă bucăţi de pîine cu unt şi dulceaţă, şi cu ceai cu zahăr. Copiii americani nu văd niciodată zahăr. Ei lucrează la burghez ziua întreagă şi în loc de răsplată sînt bătuţi cu biciul şi ţinuţi în subsol"; "să fie cerul plin de porumbei, albi, cum sînt gingiile pline de dinţi? - Să mănînce ideea capitalismului! Sigur este mult mai bine să creştem porumbei! Aceştia o să-i sperie, căci îşi fac cuib în căştile soldaţilor, să le intre puf în ochi!"
Cartea însă nu este numai o colecţie de monştri, pasajele de genul celor citate sînt departe de a fi gratuite. în lumea care şi-a pierdut fundamentele, se văd semnele bolii. Pînă şi visele intercalate parăzilor interminabile, cele în care Sophie se plimbă cu tatăl ei printr-o zi-vară eternă, sînt purtătoare de morb: "se strecurase boala ca un puf alb de pe copacii mari din faţa şcolii, care le intra în nas şi în ochi. Vîntul uşor îl purta peste tot şi-l aşeza, jos în păr şi pe haine. îl respirau amîndoi şi ea îşi ducea degetele mici la nas să se scarpine. Şi-l scotea din ochi, puful alb, morbid, cu degetele mici ca nişte rîme frumoase cu unghii". Pentru că nici în vis o lume perfectă nu poate fi intactă, Sophie şi tatăl ei călătoresc fără oprire printr-un lan ireal într-o zi egală, atinşi de o inexplicabilă boală, rătăcesc de fapt printr-o lume de dincolo, ei fiind "singurii locuitori ai vieţii lor".
Un roman al copilăriei de fapt, mai mult decît al imperiului sovietic, comparat deja cu romanul lui Sallinger, pentru privirea copilului care, fără să pună nici un moment la îndoială cuvintele adulţilor, înregistrează toate detaliile şi preia mesajele propagandistice transformîndu-le. Astfel, Lenin e cu adevărat "veşnic viu": "aceasta nu era scris doar aşa, Lenin chiar era viu! El stătea deasupra clasei şi-l privea". El chiar îşi doreşte să sape un bordei în pădure şi să fie partizan, crede că pionierii au cravatele tăiate din steag, vrea cu toată puterea să devină pionier. Chiar dacă tocmai în momentul (atît amînat) cînd este primit în organizaţie, Saşa nu-şi poate lua ochii de la broasca tăiată dintr-un borcan cu formol din laboratorul de biologie în care are loc ceremonia: "broasca ţinea ochii închişi, parcă era om şi mîinile şi picioarele în lături".
Iepurele trece dintr-o poveste în alta a cărţii, iepuri albi, parcă sortiţi unor morţi misterioase sau victime ale braconajului pentru că iepurii care "nu mor" trebuie căutaţi în altă parte, la personajele care poartă conversaţii absurde, de o penibilă josnicie, cum este judecata aplicată unui hoţ de ocazie într-o lume în care toată lumea fură: "Alexandr Timofeevici nu a îndeplinit nici una din cerinţele mai sus menţionate. Mă tem că un astfel de om nu mai poate să rămînă la conducere. Intuiţia mea a fost neomeneşte înşelată. - O, da! Alexandr Timofeevici este o fiară. înşeală toate conştiinţele. - Faceţi, vă rog, o listă cu toate conştiinţele în cauză şi bestia să dea socoteală în faţa intuiţiei".



Ştefan Baştovoi - Iepurii nu mor. Pentru copiii sovietici care au crescut mari, Braşov, Editura Aula, 2002, Colecţia "Frontiera", 160 pag., f.p.