Biografia profesorului, istoricului de artă, muzeologului, jurnalistului şi memorialistului Alexandru Tzigara-Samurcaş (1872–1952) se impune a fi recercetată întrucât unele aspecte, esenţiale, ale prezenţei sale în viaţa culturală, literară şi politică a României, din prima jumătate a secolului douăzeci, sunt insuficient cunoscute.
Un moment însemnat al activităţii sale culturale îl constituie încredinţarea şi conducerea revistei Convorbiri literare, în perioada 1924–1939, când a adunat şi publicat în paginile acestei prestigioase publicaţii pe cei mai talentaţi şi mai valoroşi scriitori din toate generaţiile.
Epistolele sale din acest răstimp, extrem de preţioase, conţin informaţii, note, ştiri, acolade critice şi microportrete, care ar trebui să fie restituite pentru a întregi, a corecta şi a completa imaginea vieţii literare şi culturale interbelice.
Interesante şi elocvente, totodată, sunt şi epistolele trimise junimistului Constantin Meissner (1854–1942), unul dintre marii dascăli ai Moldovei, care a întreţinut, până la sfârşitul zilelor sale, flacăra vie a amintirii Junimii şi a revistei Convorbiri literare, unde se formase ca discipol al lui Titu Maiorescu.
Relevante sunt mărturiile privitoare la comemorarea Junimii, la solicitarea unor colaborări de la vechii convorbirişti, precum şi procurarea unor fonduri necesare tipăririi unei bibliografii a Convorbirilor literare în răstimp de şaptezeci de ani.
Profesorul Constantin Meissner intervine, cu binecunoscuta sa autoritate, şi izbuteşte să obţină colaborări, din cele mai importante, şi fonduri pentru imprimarea numerelor festive şi a indicelui Convorbirilor literare elaborat, cu acribie, de istoricul Mihai Sânzianu1.
Limbajul discursului epistolar al lui Al. Tzigara-Samurcaş se caracterizează prin eleganţă, distincţie, echilibru şi rigurozitate.

*
Fundaţia Universitară Carol I Direcţiunea
Bucureşti, 13 decşembrieţ [19]35
Strşadaţ Wilson, nr. 1

Stimate şi iubite d[omnule] Meissner,
Răspund imediat propunerii d[umi]tale referitoare la serbarea Junimii la care voi participa cu dragă inimă.
Nu crezi însă că ar fi mai nimerit ca, în loc de a se scoate „o revistă comemorativă”, să se publice un număr festiv al vechilor Convorbiri literare, care s-ar mai înviora astfel?
Ele lâncezesc din cauza lipsei de fonduri, abonamentele nemaiputându- se încasa, iar subvenţiile ultimilor ani lipsindu-ne cu totul.
N[umă]r[ul] de încheiere al anului 1935 e sub tipar, iar cel de ianuarie [19]36 ar putea fi consacrat Junimii, cu diversele colaborări ce se vor primi.
Amintindu-mi cu plăcere de buna înţelegere în care am sărbătorit cei 60 de ani ai Convorbirilor2, în 13 martie 1927, sper că nici de astă dată nu vei nesocoti propunerea3 de faţă.
Cu cele mai afectuoase omagii, al dşumiţtale vechi devotat,
Al. Tzgara-Samurcaş

*
Bucureşti, 3 febr[uarie] [19]36

Venerate maestre,
Mulţumesc pentru răspuns şi mă bucur aflând că mai sunt în Bucureşti astăzi prieteni ai Conv[orbirilor]lit[erare] care să fi propus amânarea de care noi cei din imediata apropiere a revistei nu am aflat nimic.
Curioşi „prieteni” care se manifestă numai negativ.
Da, voi veni la serbare dacă, bineînţeles, voi fi invitat. Dar articolul îl voi trimite la Conv[orbiri], care şi ele vor fi ţinute să ia notă de asemenea evenimente rare.
Nu găsiţi că am dreptate?
Al d[umnea]v[oastră] prea devotat şi recunoscător,
Al. Tzigara-Samurcaş
[Domniei sale Constantin Meissner, fost ministru, Strada Buzdugan, Iaşi].

*
Fundaţia Universitară Carol I Direcţiunea
Bucureşti, 8 februarie [19]36
Str[ada] Wilson, nr. 1

Iubite şi venerate maestru,
N-aş vrea să rămâi nici o clipă sub impresia că aş putea fi sau să fi fost indispus împotriva dşumiţtale, pentru care, cum ştii bine, am avut, am şi voi avea, cât voi trăi, cea mai perfectă stimă şi, dacă mi-ar fi permis să o spun, cea mai curată şi sinceră dragoste.
În privinţa prietenilor comunei Mehedinţi şi Pogoneanu nu am nimic de zis: şi ei fac parte din vechea gardă. Dar faţă de „alţii”, pe care îi mai enumeri, dă-mi voie să fac rezervele mele, mai ales în urma unor întâmplări despre care îţi voi vorbi altă dată.
În privinţa amânării îmi permit a ruga numai să fiu anunţat din vreme, fără a fi obligat să mai recurg la amabila dşumiţtale intervenţie.
Al. Tzigara-Samurcaş

*
Revista Convorbiri literare
Str[ada] Wilson, nr. 1 Nr. 3
Bucureşti, 22 ianuarie 1937

Venerate şi iubite domnule Meissner,
După cum vei fi aflat din ultimele Convorbiri, ne propunem să scoatem la 1 martie viitor un n[umă]r jubiliar al celei mai vechi reviste româneşti.
Mare concurenţă ne face volumul omagial al d[umnea]v[oastră], pe care ştii bine, cât aş fi dorit să-l contopesc cu al revistei.
Dacă, cumva, ai manuscrise superflue4, gândeşte-te, te rog, şi la bătrânele Convorbiri.
În orice caz, însă, binevoieşte a ne da contribuţia5 d[umi]tale, fără de care jubileul de 70 de ani nu ar avea nici un haz.
De la cine am mai putea căpăta ceva prin binevoitoarea d[umi]tale intervenţie?
Cu acelaşi prilej va apărea şi o bibliografie metodică, pe materii, a celor 70 de ani ai revistei.
Faţă de costul acestei lucrări, foarte recunoscători am fi, dacă ne-ai veni în ajutor şi cu ceva mijloace sunătoare, care, acum ca întotdeauna, grozav lipsesc pe aci.
În adăstarea răspunsului, te rog a primi expresiunea sentimentelor de veche stimă şi afecţiune ce-ţi port.
Al d[umi]tale,
Al. Tzgara-Samurcaş

*
Fundaţia Regele Carol I Direcţiunea
Bucureşti, 3 februarie [19]37

Venerate maestre,
Mii de scuze, întâi, pentru lipsa de ieri. Terminând însă mai degrabă treburile cu generalul Negruzzi şi temându-mă să nu mă apuce un ger şi mai mare, am plecat cu trenul de 210, nemaiavând vreme să mă scuz la d[umnea]ta.
Acasă am găsit scrisoarea d[umnea]v[oastră] şi ţin să vă mulţumesc pentru marele serviciu adus d[oam]nei Papacostea care, împreună cu subsemnatul, vă rămânem adânc recunoscători.
Tot atât de recunoscător voi fi şi pentru contribuţia la n[umă]r[ul] festiv al Convorbirilor, care, hotărât, nu se poate lipsi de colaborarea d[umnea]v[oastră]. De asemeni, ne trebuie şi fotografia d[umnea]v[oastră].
Şi acum să atingem punctul sensibil al cererii mele. Chiar de v-aţi fi crezut nababul Moldovei, nu m-aş fi gândit să vă atac personal, ci să cred că de la instituţiile bancare cu care aţi fi în legătură s-ar fi putut căpăta ceva.
Sunt cu atât mai profund recunoscător pentru personala d[umnea]v[oastră] contribuţie, care va fi cu atât mai apreciată, cu cât este unica de până aci.
Cu cele mai devotate şi recunoscă toare sentimente,
Al. Tzigara-Samurcaş

*
[Bucureşti], 19 februarie [19]37

Venerate maestre,
Aşteptăm m[anu]s[crisul], n[umă]r[ul] 8 fiind sub presă. Mulţumim pentru generoasa contribuţie şi pentru liberarea scrisorilor lui Creangă.
Când veniţi pe aci? Am vrea să vă avem, neapărat, la şedinţa festivă de 1 martie.
Recunoscător şi devotat,
Al. Tzigara-Samurcaş

Note
Originalele acestor epistole, necunoscute, se află la Arhivele Naţionale ale României, Fondul Constantin Meissner.
1. Mihai Sânzianu – Indice bibliografic: Convorbiri literare: 1867-1937, Bucureşti, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, 1937, VIII+302 pagini.
2. Constantin Meissner – Cuvântarea de deschidere. Şedinţa festivă din 13 martie în Convorbiri literare, 60, ianuarie-aprilie 1927, p. 9-10. [Aniversarea „Convorbirilor literare”].
3. Lucrurile iau o altă turnură. Apare Comemorarea „Junimii” la Iaşi, mai 1936. Sub îngrijirea dşomniţlor Const. Meissner şi Rudolf Şuţu. Iaşi, Tipografia concesionară Alexandru A. Ţerek, 1937.
4. Care prisosesc.
5. Constantin Meissner – Despre Titu Maiorescu şi mareşalul Averescu, dar mai ales despre Mihai Eminescu în Convorbiri literare, 70, nr. 1-5, ianuarie-mai 1937, p. 16-28.