Numai la Televiziune? Dar la Radio? Dar în sistemul cultural? Dar în universităţi? Oare în poziţii de conducere nu erau acolo tot securiştii şi turnătorii? Şi numai la centru? Cum rămâne cu şerpăraia din provincie? Dar cu directorii de şcoli, spitale, cooperative meşteşugăreşti? Cu şefii de sindicate? Ideea "Evenimentului zilei" de a publica documentele privitoare la turnătorii şi securiştii din televiziune e salutară şi trebuie dusă cât mai departe, oricâte contre ar pune băieţii isteţi şi fetele zglobii. Că România e condusă, direct sau indirect, de indivizi mânjiţi până-n măduva oaselor sau murdari doar pe la mustăţi cu mizeria morală secretată de securişti, e o axiomă. Dai puţin de-o parte stratul de vopsea şi dincolo de surâs se iveşte rânjetul respingător al turnătorului.Cum naiba se face că băieţii cu ochi albaştri au căzut nu doar în picioare, ci şi în... sus? Mulţi dintre ei au ajuns în poziţii şi la beneficii de neimaginat înainte de 1989. Păi, să nu dai crezare scenariilor care fac din Securitate adevăratul organizator al revoluţiei din 1989?! Un precept din criminologie îndeamnă la căutarea făptaşului printre cei care au de profitat de pe urma crimei: cui prodest? Într-adevăr, cui i-a folosit, cui i-a priit Revoluţia română mai mult decât securiştilor şi turnătorilor? În timp ce marea masă a populaţiei nu se dezlipea de televizor, doar-doar le va lămuiri Ilici Iliescu misterele teroriştilor, securiştii şi slugilor lor, turnătorii, îşi deschideau firme, refăceau reţelele de informaţii şi se înfruptau vitejeşte din agoniseala ţărişoarei.
Totul e prea coerent, prea logic pentru a nu fi şi real. Vechile canale de promovare s-au păstrat. S-au schimbat doar denumirile şi sumele. Să luăm cazul lui Viorel Grecu. Turnător temeinic la Securitate, el a fost "recuperat" de nimeni altul decât Adrian Năstase (ce fler pe Ciucurel!), pentru a fi plasat pe orbita Ministerului de Externe. Pe vremuri, se înghesuia să selecteze poezii întru slava lui Pingelică şi-a soţiei sale. Astăzi, e trimisul personal al lui Răzvan Theodorescu la Paris! Din această dilemă cu iz de porcărie nu putem ieşi defel: ori ministrul Culturii (& Cultelor) a preluat o sugestie venită de undeva, din neantul serviciilor de cadre, ori şi-a folosit propria (in)competenţă. În oricare din ipoteze, proastă inspiraţie a avut! Înţeleg să plasezi securişti pe la garajele ambasadelor, să-i faci şoferi, telefonişti ori body-guarzi. Dar ditamai "reprezentantul personal" e prea de tot! Dacă Grecu e turnător, oare ce-or fi cei care-i folosesc dezinvolt serviciile?
Nu mai vorbesc de cealaltă "ureche", omul cu nume de bulevard, Andrei Magheru. Ăsta chiar duhnea a securism de la o poştă. Responsabil cu străinii, graseind volubil pe limba lui Voltaire, omul părea făcut pentru misiunile plăcute oamenilor lui Postelnicu. Dar de aici până a fi imaginea "francofonului român" e prea de tot. Ce promovare a valorilor româneşti, fie şi în limba pe care-o mai vorbim - din nefericire! -, doar magrebinii şi noi, poate realiza unul specializat în detectarea măruntelor mizerii umane şi-n transpunerea lor pe portativul fiţuicii cu antetul Securităţii?
Obişnuiţi să ascundă şi să se ascundă, turnătorii n-au cum să reprezinte ideea de deschidere. Ei sunt eternii fundaşi la închidere, uneltele ignobile prin care securiştii te făceau să taci, nu să "francofonizezi" ori să comunici cu lumea. E şi un blestem în rolul ce li s-a distribuit: după ce securiştii i-au folosit pe post de oameni-căluş, acum li s-a scos batista din gură şi sunt obligaţi să emită triluri despre eterna şi fascinanta ţară a lui Ion Ilici Iliescu. Ceva nu merge. De-atâta rumeguş înghiţit, au vocile dogite şi falseturile sunt detectate până şi de-un surd.
Să ne mai mirăm că imaginea ţării arată cum arată? Când pioni de nădejde sunt Grecu, Magheru sau Melinescu, la ce ne putem aştepta? Acesta din urmă continuă să ne intoxice cum ştie el mai bine, transmiţând dinspre America aşa-zise reportaje din care nu înţelegi decât că o ţară incapabilă să trimită în locul unde se face politica planetei decât oameni ai Securităţii chiar îşi merită soarta. Menţinerea unor astfel de personaje în poziţii de avanpost dă întreaga dimensiune a mizeriei morale în care ne complacem în mod iresponsabil.
Chiar nu se găseau oameni mai buni decât turnătorii şi securiştii lui Ceauşescu? Trebuie să suportăm la nesfârşit ruşinea de-a fi identificaţi după numele şi moravurile unor indivizi atât de respingători? În România se găseau şi se găsesc "francofoni" şi "anglofoni" cu mult superiori lui Grecu, Magheru sau Melinescu. E adevărat, puţini dintre ei ar fi atât de manevrabili, de obişnuiţi cu executarea fără crâcnire a ordinelor. România lui Iliescu trebuia (şi a reuşit!) să fie o ţară în care nu mişcă nici pasărea fără ştiinţa Tătucului. O ţară care nu putea fi condusă decât tot de şi prin scursorile securiste.
Faptul că Năstase ne avertizează tot mai des că vom prinde U.E. cam prin 2010 nu e fără legătură cu situaţia securismului naţional. E, probabil, intervalul de care au nevoie indivizii din "sistem" pentru a pune mâna pe tot ce mişcă în ţară şi pentru a-şi albi conturile. Apoi, oameni onorabili şi plesnind de bogăţie, vor fi mai mult decât fericiţi să se simtă apăraţi de Constituţia europeană. Atunci, indiferenţi la ceea ce va scrie sau spune presa, din vilele de pe Coasta de Azur, deja suprapopulată de colegii lor din KGB, ne vor da zâmbitori cu tifla, pentru a ne reaminti cât de fraieri am fost şi n-am înţeles logica lumii.
Între timp, cleştele de fier al turnătorilor din provincie îşi va fi îndeplinit şi el misiunea de a ne transforma în oiţe blânde, fără glas, tocmai bune de împins în strunga îngustă construită pentru vremile de aur ale Europei. Dar până atunci să nu ne mirăm că modelul propus de aceşti oameni e tot cenuşiul şi că legea de aur rămâne tăcerea. Aceiaşi şi aceiaşi mutanţi redactează buletinele informative de la radioul şi televiziunea naţională, aceiaşi zvonagii-răspândaci-manipulatori dau tonul discuţiilor şi vieţilor noastre. A trebuit să treacă cincisprezece ani pentru a vedea, limpede ca lumina zilei, că românii nu vor, în libertate, decât tot ce voiseră şi în sclavie: o coajă de pâine cu salam şi câteva ore de idiotizare în faţa televizoarelor care deşi sunt color, arată realitatea unicoloră a rozului murdar ceauşisto-iliescian.
Probabil că şi în celelalte ţări "frăţeşti" a dominat modelul kaghebist al conducerii organelor de presă şi televiziune de către oameni perfect controlaţi. E cert, însă, că ei au fost eliminaţi o dată cu căderea bolşevismului. N-am nici o probă directă, dar am toate probele indirecte: nicăieri, de la Prut la Oder, bestialitatea securistă n-a funcţionat atât de bine şi piedicile tranziţiei n-au fost atât de multe şi evidente. Incompetenţi cât încape, submediocrităţi patente, oamenii Securităţii ştiau însă la perfecţie câteva lucruri: să încetinească, să blocheze, să distrugă. Din nefericire pentru ei, aisbergului încep să se topească şi în sfârşit îi cunoaştem măcar pe câţiva dintre cei cărora le datorăm tragedia de azi a României.
Probabil că Melinescu, Magheru sau Grecu nu-şi dau seama nici acum de rolul nefast pe care l-au jucat în istoria României, trădându-şi cu cinism colegii şi prietenii. Până la urmă, e treaba lor şi a conştiinţei lor - dacă o au, fireşte. Dar faptul că şi în anul 2004 ei sunt plătiţi din taxele mele pentru a mă arăta lumii în chip de monstru respingător, asta n-o tolerez. Prin urmare, pretind urgenta lor destituire. Iar dacă SRI-ul, urmaşul Securităţii, va dori să-i angajeze, n-are decât!
