Zece romancieri, opt milioane de cărţi Le Figaro littéraire a publicat, la jumătatea lui ianuarie, palmaresul romancierilor de limbă franceză care au vîndut cele mai multe exemplare în 2006. Ancheta comandată unor profesionişti a luat în considerare cărţile cumpărate atît din librării şi supermarketuri, cît şi de pe Internet sau prin comenzi gen "cartea prin poştă", direct de la edituri. în final s-au însumat vînzările pe autor şi nu pe titlu (ştiut fiind că, la ei, succesul unei cărţi relansează şi precedentele volume ale autorului, retipărite în ediţii ieftine, de buzunar). Cei zece autori francezi de best-sellers care au vîndut împreună peste opt milioane de cărţi pe parcursul anului trecut reprezintă şi un indicator general al preferinţelor cititorilor francofoni: poveşti de amor condimentate sau nu cu ingrediente supranaturale, romane poliţiste de influenţă Americană, compuneri trăznite în genul fantasy sau SF-uri ingenioase. Majoritatea celor din top-ten sînt profesionişti prolifici care trăiesc (bine) din scris şi dau ce aşteaptă publicul de la ei. Locomotiva marfarului de romane e Marc Lévy cu 1.723.000 de exemplare vîndute pe parcursul anului 2006, în valoare totală de 18 milioane de euro (dintre care în contul lui au intrat doar vreo două milioane - restul la librari, editori, tipografii, difuzori). Cronicarul care i-a citit de curiozitate două cărţi (e tradus şi la noi, în serie de autor, la Editura Trei) chiar nu poate pricepe de ce îi pasionează pe francezi romanţiozităţile macabre şi trase de păr marca Lévy. Pe locul doi, bătînd spre milionul de exemplare vîndute, se află "regina polarului francez" cu pseudonim masculin, Fred Vargas, al cărui personaj, comisarul Adamsberg e pe cale să-l ajungă în celebritate pe Maigret. îi urmează Bernard Weber, Anne Gavalda şi Amélie Nothomb (toţi în jur de 800.000), şi un alt făcător de cocktailuri dulci-amărui după reţeta Lévy, Guillaume Musso, de care n-am auzit (756.000 - locul 6). Pe locul 8 - un personaj din altă piesă, Jonathan Littell, care face figură de extraterestru în clasament: s-a bucurat de laudele enorme ale criticilor şi de prestigiul premiilor, iar romanul lui de debut, Binevoitoarele, a avut în doar patru luni încasări de peste 12 milioane de euro. Deocamdată. Dilema îşi face buletin Dilema veche, fostă Dilema pur şi simplu, şi-a sărbătorit de curînd cei 14 ani de viaţă, printr-o întîlnire între prieteni apropiaţi la "Casa cu lei", printr-un concert cu Ada Milea şi printr-un număr aniversar cu tematică adecvată unei aniversări, Discriminarea după vîrstă. Că Dilema "a rămas neschimbată în bine", cum spune cu umor Andrei Pleşu, directorul săptămânalului, e limpede. Un argument şi în numărul acesta (de care s-a ocupat Alex. Leo Şerban) în care, după veşnicele dispute tineri-bătrîni se pune, încă din Argument, altfel problema vîrstelor, dintr-o perspectivă general-umană şi totodată perfect ancorată în actualitate: "Astăzi, parcă un vis de Ťtinereţe veşnicăť a-nceput să bîntuie mai peste tot în lume. Dacă ai bani (mulţi bani!), poţi recurge la operaţii estetice, la Ťfeişiăluriť, fitness-uri şi alte finesuri; dacă nu, chiar şi o dietă ruptă de prin reviste e bună... Ideea e că lumea nu se mai suportă îmbătrînind! Acest proces (firesc) este declarat Ťindezirabilť şi Ťreversibilť. Apar formule gen Ť60 este noul 50, 50 este noul 40, 40 este noul 30ť... Ceasurile sînt date înapoi, într-un heirup general anti-vîrstă. De cine, şi mai ales de ce, fuge toată această lume? Nu neapărat de îmbătrînire, desigur - deşi, s-o recunoaştem, e un atu să fii frumos. Lumea fuge, de fapt, de moarte. Încearcă să se autosugestioneze că, împingînd limitele biologice, îndepărtează şi moartea. Toţi trăim un fel de basm subliminal, în care există Ťtinereţe fără bătrîneţeť şi - fireşte - Ťviaţă fără de moarteť. Doar că, oricît de subliminal, e totuşi numai un basm... Şi atunci, care să fie explicaţia discriminării de vîrstă (Ťage-ismulť, cum se spune prin alte părţi)? Disconfortul de a vedea chipuri care desfigurează frumosul basm auto-amăgitor? Protecţia inconştientă împotriva terorii de a îmbătrîni, la rîndul tău? Teama de moarte? Cine ştie... În orice caz, îmi permit o sugestie: uitaţi-vă atent la toate imaginile care ne înconjoară - de la televiziuni la reclame. Sînt oglinzile inocente ale acestei temeri. (a.l.ş.)" România literară, tolerantă, la fel ca Dilema, în chestiuni de vîrstă, a trecut binişor de 30 de ani, (fiind încă, la 35, ca altele la 25). Ca o soră mai mare îi urează mezinei care şi-a luat buletinul, să treacă graniţa. Acum se poate cu orice buletin, mai ales cu cel de Dilema. Un apel întemeiat Adev|rul literar Şi artistic din 17 ianuarie 2007 a publicat un apel prin care o serie de intelectuali cer autorităţilor statului român repunerea în drepturi a memoriei lui Vintilă Horia. "Ne adresăm preşedintelui României, prim-ministrului, ministrului Culturii, preşedintelui Uniunii Scriitorior, preşedintelui Academiei Române, Comisiei de Cercetare a Totalitarismului Comunist, precum şi tuturor instituţiilor de presă, cu apelul de a ni se alătura pentru a determina instituţiile de stat competente să adopte şi să aplice măsurile de repunere în drepturi, oficial, a lui Vintilă Horia. Sîntem încredinţaţi că declaraţiile şi atitutdinile din ultimul timp, în care reprezentaţii celor mai importante instituţii ale statului s-au arătat hotărîţi să se despartă de propriul trecut comunist, vor face posibil acest act de dreptate istorică şi culturală." Reacţia Biroului de Presă a Ministerului Culturii şi Cultelor este publicat de aceeaşi revistă în numărul din 24 ianuarie. "Vintilă Horia este unul dintre marii nedreptăţiţi ai literaturii române. Romanul său intitulat Dumnezeu s-a născut în exil, capodoperă a prozei secolulu XX, a întrunit opţiunile exigentului juriu al prestigioasului Premiu Goncourt, fiindu-i astfel certificată valoarea. ş...ţ De aceea Ministerul Culturii şi Cultelor este gata să sprijine eventuala organizare a unui eveniment consacrat vieţii şi operei lui Vintilă Horia şi susţine ideea invitării fiicelor scriitorului în România. În limitele competenţelor sale, care nu includ şi reglementări de ordin juridic, Ministrul Culturii şi Cultelor împărtăşeşte punctul de vedere al semnatarilor memoriului." Cronicarului nu-i rămîne decît să salute reacţia Ministerului Culturii şi să împărtăşească la rîndul lui punctul de vedere al semnatarilor memoriului. Cinci milioane de dileme vechi Este, cu siguranţă, celebru numărul din 1998 al revistei Dilema, dedicat mitului eminescian. Este, iarăşi, aproape celebră reacţia sinceră, entuziastă şi inteligentă a unui - pe atunci - elev de liceu, trimisă dilematicei redacţii. Numele lui: Marius Chivu. Nu e vorba de nici o omonimie, ci de actualul editor-coordonator al publicaţiei DILEMATECA. În numărul 9, din februarie 2007 al Dilematecii, aşa cum era de aşteptat şi de dorit, tânărul critic literar coordonează un dosar pe tema Mitul lui Eminescu, contemporanul nostru. De la "antibibliografia" de nerecomandat, cuprinzând un soi de best of al mai tuturor stupidităţilor scrise despre poetul naţional & naţionalizat la discuţia foarte bine pusă la punct privind editarea defectuoasă şi incompletă, tratarea encomiastică în articolul din Dicţionarul General al Literaturii Române, studiul de caz propus de Marius Chivu se arată excelent. Iar exemplele, savuroase. Unul, însă, extras dintr-o carte a lui Pompiliu Crăciunescu pare a le-ntrece pe toate: "Într-o operă non-canonică, recurenţele chreodei şi raporturile incertitudinale se manifestă pe deplin, printr-un permanent dinamism contradictorial magmatic. Cele patru stoikeia la care am recurs spre a indica răspântiile tensionale ale poeziei secolului al XX-lea, se regăsesc în opera eminesciană ca unde magmatice în plină desfăşurare epirogenetică." Cronicarul mărturiseşte că a xerografiat avid, în 1998, revista pe a cărei primă pagină era reprodusă bancnota de 1000 cu chipul lui Eminescu pe ea. Ar fi frumos - şi nu tocmai improbabil - ca, în aceste momente, un licean să facă un gest personal şi curajos de lectură, cu pixul în mână şi cu Dilemateca pe birou. Ar avea 1000 de motive şi cinci milioane de satisfacţii. Vechi şi noi.