Complexe provinciale Am primit la redacţie o nouă publicaţie: NEGRU PE ALB - revistă a clubului artelor "Măgura", Casa de cultură "C. C. Giurescu", Odobeşti, judeţul Vrancea (senior editor, Gheorghe Istrati; redactor-şef, Ion Panait; redactor-şef adj., Dumitru Pricop). Nr. 1 din aprilie se deschide cu programul revistei: "Negru pe alb e încercarea unui nou contur al literelor vrâncene, pornite dintr-un focar odobeştean, unde nu numai vinul îşi are dioptriile sale, dar şi slova "gătită" ca o mireasă pentru oaspeţii ei literari de pretutindeni [...] Ţinta noastră e precisă: să smulgem dintr-un anonimat provincial şi apăsător nume înalte în competiţia valorilor contemporane [...] Teza noastră modestă e să fim adevăraţi şi convingători. Şi nu un depozit de texte. Să fim, cum se spunea odinioară, o publicaţie cu Ťtendinţăť iar tendinţa noastră este esteticul ş...ţ Bunule cititor, hai să paştem împreună această pajişte scriptică odobeşteană - dintru început!". Ca buni cititori ce sîntem, am păscut textele inaugurale ale conducerii revistei: într-adevăr păşuniste, bolnave de metaforită, lirice peste poate, aducînd a parodie de Mircea Micu după Fănuş Neagu. Iată o mostră din stilul redactorului-şef: "Cînd trec cocorii e un foşnet cald în închipuirea noastră de îngeri orfani, şi transparenţa frunzelor e un delir perfid al închipuirii şi închinării..." Şi din cel al adjunctului: "Fiicele Evei aprind felinarele voluptăţii doar cu o singură rază de păcat... şi ce păcat că Păcatul ne-a fost dat ca o clipă de mister... Atunci Edenul n-are definiţii dar nici relief. E o mulţime de libaţii a unei singure stingeri... Miracolul s-a înfăptuit! Femeia întinde peste lume aripile necitirii Ei..." Probabil asta înţeleg dînşii prin "tendinţă estetică", asta e noutatea pe care o aduc în "competiţia valorilor contemporane". Competiţia în care "numele lor înalte" sînt boicotate, persecutate, ţinute în anonimat de la Centru. Prof. dr. Adrian Botez merge chiar mai departe, susţinînd, în articolul "Despre "nigers" de provincie şi "albineţii de metropolă", că scriitorii din afara Capitalei sînt supuşi unei "segregări de tip Ku-Klux-Klan" de către "cei născuţi - făcuţi în Bucureşti" şi că între ei ar exista un "Război al Spiritului". "Da, chiar aşa, conaşilor "albineţi de Bucureşti" - ce-aţi zice dacă, foarte curând, "nigers" din provincie v-ar discrimina, prin indiferenţă totală, pe voi - vor crea o ţară a lor, tot România zisă (din care vor scădea NUMAI ceva ce se credea, nu se ştie şi nu se mai vede de ce - "BURICUL P|MÂNTULUI" - Bucureştiul...) - şi vor câştiga Războiul Spiritului - ceea ce cam începe să se petreacă...[...] de ce n-am socoti, oare, noi, naivii "nigers" provinciali, cu atâtea şi atâtea răni, pe inimă, câte ni se trag de la aroganţa voastră tembelă (mii şi milioane de răni ale nedreptăţii!) - că n-ar fi nicio pagubă (comparabilă cu cele pe care le faceţi voi ţării, refuzând transfuzii cu înflăcăratul de Dumnezeu SÂNGE AL PROVINCIEI SACRE!!!), dacă am pierde un oraş din vedere - acel oraş prea negru DE PĂCATE, acel oraş care costă prea mult Neamul Românesc, prin inconştienţa (cu valenţe criminale tot mai vizibile!) şi aroganţa lui prostească?" Aceeaşi furie apocaliptică şi aceeaşi beţie de cuvinte - şi la combatantul Dumitru Pricop care, sub titlul La Uniunea Scriitorilor din România - validaţi "pizdeţi" şi "băgăi"?!, acuză comisia de validare de nazism. De ce? Fiindcă a preferat scriitori tineri unor persoane care şi-au descoperit veleităţi literare după pensionare şi au fost discriminate de două ori: o dată ca provinciali şi a doua oară ca vîrstnici: ŤAu fost primiţi în Uniune mulţi "pizdeţi" şi "băgăi" de... ultimă generaţie. Unii chiar au fost premiaţi de USR şi se poate că aceasta e ultima orientare "onor" conducerii USR. Dar să refuzi, din teritoriu, scriitori cu opere deja închegate, e ruşinos. Voi da, de la două filiale, numele unor scriitor importanţi ai momentului: de la Filiala Galaţi - Nicolae Taftă şi Costică Neagu, şi de la Filiala Bacău, numele lui Nicolae Gâlmeanu şi Nicolae Dorel Trifu.ť Ceea ce pare să nu ştie indignatul domn Pricop e că destui dintre scriitorii "de ultimă generaţie", premiaţi (de către un juriu de critici literari profesionişti) şi primiţi în Uniune (pe baza cronicilor numeroase la volumele lor, apărute în reviste de prestigiu din toată ţara), sînt din provincie. Şi că literatura română nu s-a oprit la generaţia ^60. Generoasa fantomă Cronicarul ştia că Adrian Majuru este un istoric serios al Bucureştiului şi de aceea s-a mirat să constate că spune uneori şi bazaconii. Iată în TIME OUT, o publicaţie altfel simpatică de informaţii culturale unde, în nr. 28/2007, susţine rubricuţa "S-a întâmplat aici". Aici, adică la hotelul bucureştean "Continental" unde, prin 1960-1961, ar fi avut loc "un mic eveniment monden" al cărui erou ar fi fost actorul Ion Iancovescu. După cum povesteşte Adrian Majuru (o "povestire şaizecistă"), acesta ar fi invitat la Bucureşti o companie teatrală franceză, ceea ce nu prea putea să facă de capul lui, în acea vreme, un actor, fie el şi Iancovescu. Dar să trecem peste asta. Francezii au venit şi Iancovescu ar fi fost pe dată fermecat de frumuseţea uneia dintre actriţe. Putem admite, cu toate că Ion Iancovescu, născut în 1887, mergea atunci binişor spre 74 de ani. Dar putem admite. "Pentru a-i da gata pe francezi şi, prin ricoşeu, pe frumoasa actriţă", Iancovescu ar fi invitat magnanim toată trupa la "Continental", la cină, "unde supralicitează, comandând specialităţi, băuturi dintre cele mai fine, până în zori". Când să plătească impunătoarea notă, constată că o făcuse altcineva "în avans", o persoană de la o masă învecinată care "se amuzase nespus de tiradele talentatului Iancovescu". Dar nu doar atât. Necunoscutul lăsase şi "un plic cu o carte de vizită pe care Puiu Iancovescu a citit înmărmurit: Fiodor Ivanovici Şaliapin". Aşadar, în anii '60, marele cântăreţ rus la Bucureşti, la Continental, hotelul "abia redeschis de comunişti". Dar nu murise Şaliapin în 1938? Ba murise, dar tocmai de aceea, pesemne, înmărmurise Iancovescu citind cartea de vizită. Cel care plătise consumaţia la "Continental" era o fantomă, o generoasă fantomă.