Papa Benedict trage
Cortina de Fier

Succesorul lui Ioan Paul al II-lea e caracterizat de comentatorii fenomenului religios ca un papă "riguros şi ortodox". Sigur, adjectivul din urmă trebuie luat la figurat şi nu la propriu. Tocmai ortodox la propriu nu e Benedict al XVI-lea! Ba chiar, cum zic ortodocşii, e mai catolic decît papa. Urmaşul lui în fruntea comitetului de doctrină al Vaticanului, un cardinal, a criticat recent, reluînd chiar spusele actualului papă, pe cînd era şef doctrinar, atît protestantismul, cît şi ortodoxia pentru ignorarea căii drepte spre mîntuire. Aceasta ar fi apanajul exclusiv al Bisericii Catolice. în ciuda reacţiilor vehemente (ale protestanţilor, ortodocşii tăcînd mîlc), papa nu şi-a contrazis cardinalul. Mai mult, el a făcut pe placul aripii tradiţionaliste a Bisericii Catolice, profund minoritare, de altminteri, revenind la liturghia în latină. în anumite condiţii, desigur. Tradiţionaliştii au socotit din prima clipă că anii ^60 (încheiaţi cu promulgarea liturghiei în limbi locale) au provocat mari daune catolicismului, în primul rînd pentru că au permis reluarea dialogului interconfesional. Papa Benedict al XVI-lea se desparte aşadar, mai repede decît ar fi fost poate de aşteptat, de memoria lui Ioan Paul al II-lea. Opera de-o viaţă a acestuia e trecută, iată, la muzeu, ca o exponată preţioasă, desigur, dar care nu mai răspunde actualităţii. Adio vizite papale în Bucureştii ortodocşi! Ca să nu mai vorbim de un eventual dialog al Vaticanului cu musulmanii sau cu evreii. Papa Benedict al XVI-lea reinventează Cortina de Fier în materie de religie. Sau, dacă preferaţi, zidul Berlinului (a se citi: Vaticanului).

Filmul lui Mungiu în liceele franceze

Recentul film laureat cu Palme d^Or divizează opinia şcolară din Franţa. Un juriu format din profesori a acordat filmului lui Cristian Mungiu 4 luni 3 săptămîni 2 zile Premiul Educaţiei Naţionale şi a decis difuzarea lui pe DVD în şcoli. Sesizat de un ONG, care a atras atenţia că filmul ar reprezenta o propagandă în favoarea avorturilor, ministrul Educaţiei a suspendat difuzarea lui. La protestul Societăţii realizatorilor de filme, ministrul a revenit asupra deciziei. Filmul, care va apărea pe ecrane cu începere din 29 august, îşi va începe în septembrie şi cariera didactică. E de apreciat liberalismul juriului şi al celorlalţi factori responsabili. Inspectoarea generală însărcinată cu audiovizualul în şcoli a caracterizat foarte bine filmul lui Mungiu: "Departe de a incita, el denunţă; departe de a fi complezent, el înfruntă" (Le Monde, 10 iulie).

Cum se scrie despre cărţi
în România

Ancheta numărului 5 din Noua literatur| e consacrată recenziei de carte din presa noastră actuală. Răspund cîţiva redactori-şefi de reviste literare. Din păcate, fiecare dintre ei pare informat doar asupra a ceea ce se întîmplă în ograda lui. I. B. Lefter pare a fi citit doar Contrapunctul pe care l-a dirijat în anii ^90, Observatorul cultural pe care l-a dirijat ieri şi Altitudinile de azi. Pentru Mircea Vasilescu nu există decît Dilemateca. Pentru George Onofrei, numai Suplimentul de cultură. Pentru Aura Christi, numai Contemporanul. Parcurgînd preambulul la anchetă, am constatat că A(na) C(hiriţoiu) remarcă în răspunsuri, neasumarea unei poziţii ideologice clare, nu şi cecitatea celor intervievaţi. Nu ştim nici de ce au fost selectate anumite reviste şi nu altele. Ne-am delectat în schimb cu truismele lui Carmen Muşat: "Nu poţi să scrii despre o carte dacă n-ai citit-o în prealabil". Nu zău?! Numărul 5 al Noii literaturi este bine gîndit de Luminiţa Marcu şi pus pe hîrtie de Mihaela Şchiopu, ca şi precedentele patru. Dacă mai era vreo îndoială că tinerii şi foarte tinerii scriitori meritau să-şi aibă publicaţia lor, ea e spulberată de profesionalismul Noii literaturi. Aşteptăm cu interes şi numerele din vara aceasta, întîrziate, probabil, de caniculă.
Noi Generaţia Tînără

Virgula de rigoare nu lipseşte din titlul notei noastre, ci din textul din care cităm emfatica expresie şi anume un memoriu adresat preşedintelui Senatului şi reprodus în revista 22 nr. 28. Memoriul emană de la un oarecare N. Mavrodin şi vorbeşte în numele unei oarecare Fundaţii Naţionale pentru Tineret. Tot ce ştim despre Fundaţia cu pricina este, în afară de ce scrie preşedintele ei în memoriu, că se află în proces cu Fundaţia Naţională pentru Tineret (da, da, aţi citit bine, ambele se cheamă la fel), declarîndu-şi ambele drept sediu clădirea din Bucureşti, Calea Victoriei 120 (unde se află GDS şi revista 22) în virtutea unei hotărîri judecătoreşti şi a unei Legi a tinerilor. Ca nejurişti, nu ne putem pronunţa asupra valabilităţii unui text de lege prin care se acordă unui ONG o adresă. Nici asupra unei hotărîri judecătoreşti care nu distinge între două ONG-uri, e drept, cu acelaşi nume, dar cu preşedinţi diferiţi şi alte deosebiri vizibile cu ochiul liber. Ne putem pronunţa totuşi asupra pretenţiilor dlui N. Mavrodin că FNT pe care o conduce este "succesor al fostei UTC." Sinceritatea preşedintelui este stupefiantă. Succesiunea morală însă nu-l onorează. După cum aceea juridică decisă de şase instanţe judecătoreşti din patru judeţe şi de două judecătorii din sectorul doi al Capitalei (informaţia la dl. N.M.) nu merită niciun comentariu. Ne putem pronunţa asupra textului ca atare al memoriului, plin de greşeli de exprimare şi de ortografie, care arată că dl. N. M. a terminat cu greu (dacă a terminat-o) şcoala primară. Revista transcrie adresa memoriului aşa: "Către, Parlamentul României" O virgulă necesară probabil dlui N. M. ca să tragă aer în piept înainte de a merge mai departe. Iată şi o mostră de text: "Noi Generaţia Tînără considerăm etc.". Se vede că una dintre virgulele necesare aici apoziţiei a luat calea titlului. Unde o fi cealaltă? O găsim mai la vale înainte de conjuncţia şi: "Vă rugăm să respingeţi, şi să primiţi..." Dl. N. M. nu cunoaşte nici rostul majusculelor ori scrie cu doi i infinitivul verbului: a citii (!). în aceste condiţii gramaticale precare, ce mai contează că membrii GDS sînt acuzaţi că se droghează în sediul rîvnit de dl. N. M. Oare unde am mai citit, cu ani buni în urmă, o acuzaţie asemănătoare şi la cine se referea ea? Aţi uitat? Era vorba de PN} (încă nu şi CD) în mai-iunie 1990, consumator şi el de droguri în sediul din bulevardul Republicii (azi Carol I). Guvernul de atunci n-a mers pînă la a-l scoate pe Corneliu Coposu din sediu, probabil fiindcă securiştii deghizaţi în mineri n-au găsit nimic de tras pe nas în inspecţia contondentă pe care au făcut-o. Lăsaţi drogurile, domnule N. M., şi studiaţi gramatica şi ortogorafia limbii române, amîndouă obligatorii chiar şi pentru Noi Generaţia Tînără.