Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


Secretul lui Mihai Pascu



Reproducem din Observator cultural nr. 198 (9-15 dec. 2003) o evocare a lui Mihai Pascu, fostul nostru coleg de redacţie, prilejuită, vai, de moartea lui. Evocarea e semnată I(on) B(ogdan) L(efter):

“S-a stins din viaţă Mihai Pascu, secretar de redacţie al României literare în ultimele trei decenii, multă vreme sub comanda lui Roger Cîmpeanu, apoi singur, după ce colegul lui mai vîrstnic se îmbolnăvise grav.

I-am cunoscut pe amîndoi în anii’80, cînd am fost colaborator frecvent (într-o vreme – săptămînal) al revistei. Mihai Pascu era un munte de om: înalt, masiv, bucălat, cu un aer de urs paşnic, de bunic blajin (deşi cred că n-avea pe-atunci decît vreo patruzeci de ani). Discret, retras, tăcut. Serios, de încredere, fidel, din specia rară a celor pe care te poţi baza fără nici o ezitare. Nu-l interesa absolut deloc să iasă în evidenţă. Dimpotrivă, parcă grija lui principală era să nu fie băgat în seamă. Cînd vorbea, o făcea cu propoziţii scurte, economicoase, precise, rotunjite ceremonios. politicos, deferent, parcă-şi cerea scuze că îndrăzneşte, dar – în acelaşi timp – avea un aer liniştit, de om sigur pe ce are de spus. Nu se aventura în afirmaţii cu mari pretenţii culturale, deşi disimula un cititor compentent şi pasionat (era absolvent de istorie). Comunicînd minimal, reuşea – totuşi – să-ţi transmită că te urmăreşte, te înţelege, te preţuieşte. Sub aparenţa de taciturn, de distanţă rezervată, se ascundea un suflet mare şi generos. Un om bun, dintre aceia în faţa cărora simţi că ţi se rupe inima, fiindcă, în lumea noastră prea încrînceantă, sînt – vai! – victime sigure.

În meseria lui de tehnician al gazetei, era conştiincios pînă la pedanterie, atent la detalii, perfecţionist. Roger Cîmpeanu îl învăţase s-o construiască atent, pînă mult după ce redactorii îşi terminaseră treaba, crezînd că au încheiat şi numărul. Cusăturile ascunse le ştiau numai ei.

După 1989 l-am văzut pe domnul Pascu mari rar. Aşa ne spuneam, respectînd eticheta: „domnu’ Pascu”, „domnu’...”. Cînd se întîmpla să ne întîlnim, comunicam la fel, cu o reciprocă simpatie laconică. Pe la mijlocul anilor ’90, a trecut de la machetarea „clasică”, pentru paginarea în zeţărie, la organizarea computerizată a revistei. Se ocupa de website, de baza de date, de Fundaţia României literare, de administraţie. La un moment dat, l-am regăsit brusc slăbit, subţiat. Auzisem că fusese bolnav, însă nu dădusem atenţie veştii. Deşi ceva îl măcina serios pe dinăuntru, nu se plîngea. Rămăsese la fel de discret şi de devotat muncii lui de plan secund, complet anonime, dacă s-ar fi putut.

Pînă la urmă, boala l-a răpus. Rămîne imaginea unuia dintre oamenii de presă care au marcat istoria gazetăriei culturale româneşti de după 1965. Şi amintirea zîmbetului blînd, de bunic taciturn, sentimental în fond; parcă şi puţintel trist – dar ăsta era un secret ascuns în sufletul lui mare... (I.B.L.)” * Şi Convorbirile literare reproduc (în numărul pe noiembrie 2003) un fragment din cele trei ore de înregistrare a discuţiilor care au avut loc în sala Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ în toamna lui 1993 între publicul local, din care făceau parte şi scriitori, şi Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, aflaţi la a doua vizită în ţară după 1989. Prezentarea o datorăm tot poetului Adrian Alui Gheorghe. De ce nu se gîndeşte nimeni să publice întreaga discuţie? Ar fi, probabil, foarte interesantă * Şi revista 22 participă la aniversarea doamnei Lovinescu. În numărul 718 ea acordă două pagini lansării la Gaudeamus a volumului al treilea din Jurnalul de la Humanitas * În aceeaşi publicaţie, dl. Traian Ungureanu, recent mazilitul de la B.B.C., scrie un senzaţional reportaj despre echipa de fotbal a Ungariei care zdrobea, cu o jumătate de secol în urmă, pe Wembley echipa ţării care inventase sportul cu pricina. O veritabilă pagină de istorie, acest reportaj. Poate că bănuindu-l în stare să reamintească, şi cu sînge rece! dezolanta înfrîngere a Angliei din 25 noiembrie 1954, conducerea principalului radio britanic l-a pus pe dl. TRU pe liber! * Un număr-document este acela triplu (4-5-6) din 2003 al revistei clujene Echinox aflată la 35 de ani de existenţă. De păstrat în bibliotecă! * Axioma de la Ploieşti s-a hotărît, se pare, să devină memoria noastră literară: după Tolstoi, iată, Camus împlineşte şi el o vîrstă rotundă, 90 de ani. Dl. Ieronim Tătaru îi închină scriitorului şi eseistului francez (7 noiembrie 1913 – 4 ianuarie 1960) un admirabil editorial. Noi, ca noi, dar oare francezii şi l-or fi amintit, cu acest prilej, pe autorul Ciumei? N-am văzut încă revistele de la finele anului trecut. * În numărul pe sept.-oct. 2003 din revista sibiană Euphorion, o pagină din jurnalul Mihaelei Stănişor. N-am uitat-o pînă acum pe tînăra eseistă. Jurnalul este admirabil gîndit şi scris. O mică revelaţie de sfîrşit de an literar.



Vanghelion cu şampanie PSD



Revelionul şi concediul prelungit în care s-au aflat românii bugetari de sărbători au fost două dintre subiectele întoarse pe toate feţele de ziarele centrale în aceste zile. EVENIMENTUL ZILEI a găsit un titlu inspirat pentru sumedenia de revelioane organizate de reprezentanţi ai partidului de guvernămînt în Bucureşti şi în ţară: “Vanghelion”. Cornel Nistorescu scrie pe această temă în comentariul său din 5 ianuarie: “În unele oraşe, oamenii nici n-au mai ştiut dacă sărbătoresc trecerea în 2004 sau participă la o activitate politico-educativă a Partidului Social Democrat. S-a mâncat şi s-a băut pe banii contribuabilului (cotiţi pe cine ştie unde, incluşi pe la sponsori), s-a luat act de actele măreţe ale PSD-ului, s-a distribuit inclusiv o nouă marcă de şampanie. E vorba de şampania PSD. Ce-i o şampanie PSD ? Este o băutură contrafăcută, oferită cetăţeanului naiv cu scopul ca, o dată ce este dată pe gîtlej, pe lîngă plăcerea înghiţirii, să mai fixeze în capul băutorului şi un nume de partid. Care ? Cel de pe sticlă.” * Zăpezile care au blocat România de sărbători, lăsînd Bucureştiul blocat de Crăciun au stîrnit zîzanie între prefectul Ovidiu Grecea şi doi dintre primarii de sector aflăm din ADEV|RUL: “Primarii Onţanu şi Darabont s-au supărat pe prefectul al Capitalei. Deszăpezirea nu e Carnavalul de la Rio. Şcoala de samba nu scoate Bucureştiul de sub nămeţi!” au replicat cei doi primari ameninţării prefectului că pune Parchetul pe urmele lor, dacă se repetă haosul de sărbători în circulaţia din Capitală. * “La an nou, scumpiri noi. Energia, gazele şi benzina deschid în forţă 2004” anunţă ROMÂNIA LIBER| la începutul săptămânii trecute. In acelaşi număr Simona Popescu editorializează pe tema România atipică: “Conform ultimelor sondaje, peste 65 % din populaţie îşi exprimă nemulţumirea faţă de situaţia economică actuală. In vreme ce peste 60 % este de părere că ţara se îndreaptă către o direcţie greşită. În ciuda situaţiei dezastruoase, românii ar părea că sînt grozav de optimişti. Cam tot atît cît sînt elveţienii. După noi abia urmează japonezii, francezii, nemţii, grecii, italienii... O duc rău de tot, nu sînt perspective să le fie bine în viitorul apropiat, foarte mulţi abia îşi duc zilele de azi pe mîine, recunosc că puterea nu face nimic pentru îmbunătăţirea situaţiei lor, dar... românii, întrebaţi cu cine ar vota, zic că tot cu PSD ! Este de neînţeles cum de se pot lăsa atît de mulţi amăgiţi de transformarea adevărului în minciună chiar sub privirile lor. În mod normal, oricine ar trebui să ştie că are puterea să schimbe ceva, să contribuie la îmbunătăţirea situaţiei, prin modificarea opţiunii de vot. Dar cum noi trăim într-o Românie atipică, ce este normal unora li se pare anormal...” * Pornind tot de la sondaje de opinie Adevărul din aceeaşi zi calculează că “Guvernul Năstase a pierdut jumătate de încredere în mai puţin de trei ani.” Tot Adevărul lansează bomba politică a începutului de an: “Traian Băsescu renunţă să mai candideze la Primăria Capitalei”. Ceva ne face să credem că şeful PD nu va renunţa la candidatura la primărie, dar că a început unele manevre menite să-l ajute să crească din nou în sondajele de opinie. * În ZIUA Contrapunctul lui Ioan Groşan are următorul titlu: “Iarna guvernării PSD” cu subtitlul “(tabel optic pentru dioptriile electoratului)”. Textul repetă cu un corp de literă crescător: “Incompetenţă, iresponsabilitate, ticăloşie.”, de la corpul 6 aproape imposibil de citit, pînă la corpul 18 pe care îl pot distinge şi persoanele care de-abia văd să citească. Ce-o fi vrînd să zică Groşan cu asta?

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara