Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


De la lume adunate



În Tribuna din ultima săptămînă a lunii ianuarie, dl Virgil Stanciu, anglist cunoscut, comentează un caz oarecum ciudat din literatura americană de azi: al unui critic literar, pe numele lui Dale Peck, care face praf toate cărţile pe care le recenzează. Ba chiar şi cărţi ale unor clasici, precum Joyce, Faulkner, Nabokov şi alţii. Tema articolului este „critica agresivă”. Avem şi noi aşa ceva? Nu prea avem, constată dl Stoian, „în parte pentru că o astfel de atitudine nu este tolerată.” Şi ne oferă două exemple: pe foştii noştri colaboratori, Luminiţa Marcu şi Costi Rogozanu. „Încercarea” lor de a face pe Dale Peck la noi ar fi fost „repede înăbuşită”. La România literară, cum ar veni. Îl informăm pe dl V.S. că nimeni nu le-a înăbuşit celor doi eventualele porniri agresive. Motivele plecării lor sînt altele. Şi dacă-i urmăreşte în Evenimentul zilei, dl V.S. poate descoperi şi singur că L.M. şi C.R. sînt doi tineri critici talentaţi, destul de cuminţi în judecăţi, a căror agresivitate maximă este de a respinge proza actuală a dlui Fănuş Neagu pe care mai toţi criticii serioşi o resping de la o vreme. * În acelaşi număr, prima parte a unei dezbateri organizată de Fundaţia „A treia Europă” la Timişoare, în colaborare cu Centrul German şi Fundaţia Robert Bosch”, la 31 octombrie 2003, sub titlul Fără anestezie, despre rosturile istoriei astăzi. Participare selectă, idei interesante. De citit (în numerele viitoare) * În Contemporanul din ianuarie, un interviu (ocazie aniversară!) luat de dl Andrei Grigor dlui E. Simion. Fără indiscreţii („toată lumea spune despre mine că sînt un atlet al discreţiei şi al echilibrului”), dar cu o notă de sinceritate şi de căldură în plus faţă de convorbirile literare de rutină, interviul e plin de idei. Conţine şi o promisiune: că va scrie o istorie a vieţii literare din ultimele decenii. * În Observatorul Cultural (nr. 205), două comentarii la volumul al treilea, premiat de România literară în decembrie trecut, al jurnalului dnei Monica Lovinescu. Una, a dlui Paul Cernat, e o recenzie propriu-zisă, cu observaţii mai mult literare, dar şi cu încercarea de a „verifica” dacă şi ce anume din impresiile notate zilnic de autoare în jurnal au fost omologate ulterior. În legătură cu Mircea Eliade, apărat de dna Lovinescu după articolul incriminator intitulat Felix culpa al dlui Norman Manea, dl Cernat vine cu unele remarci interesante, care însă pleacă de la premisa greşită că un jurnal e un tratat de istorie. Aceeaşi premisă la dl Gabriel Andreescu, decis să o lămurească pe dna Lovinescu în legătură cu înfiinţarea A.C. şi P.A.C. la începutul anilor ’90, despre care notele zilnice ale dnei Lovinescu iau act la mîna a doua. Din păcate, dl Andreescu nu face altceva decît să corecteze o imagine subiectivă cu alta încă şi mai subiectivă. Mica istorie A.C.–P.A.C. din anii ’90 a dlui Andreescu trebuie luată sub beneficiu de inventar. E multă ranchiună şi mai sînt şi multe inexactităţi în descrierea pe care dl Andreescu i-o face dnei Lovinescu spre edificare. Nu lipsesc nici răfuielile personale ale dlui Andreescu (cu O. Paler, de pildă), transformate în situaţii istorice. „Cam aşa arată istoria la care face trimitere Monica Lovinescu”, scrie, în final, cu orgoliul deţinătorului de adevăruri, dl Andreescu. Nu arată deloc aşa, domnule Andreescu! Ca să nu spunem că a-i pune pe toţi intelectualii de oarecare reputaţie care au activat în partidele democratice din anii ’90 în oala comună a bovarismului, numindu-i ironic „vedete culturale” şi acuzîndu-i că s-au jucat de-a politica, nu e decît a-ţi da pe faţă o dublă frustrare: de a nu fi fost tu însuţi nici vedetă şi de a nu fi reuşit să intri în jocul cu pricina decît ca băiat de mingi. * Septentrion literar (nr. 4-5, 2003) de la Cernăuţi este o publicaţie interesantă şi echilibrată pe care o scot, în condiţii deloc uşoare, cîţiva scriitori români din Bucovina aflată sub administraţie ucrainiană. Ne bucură lipsa exceselor, mai ales naţionaliste ori localiste, date fiind dificultăţile de afirmare a identităţii noastre în fostele provincii Bucovina de Nord şi Basarabia. Le rămînem îndatoraţi colegilor noştri dacă ne vor trimite în continuare revista. * Dl Agopian se preface – vulpoi bătrîn! – că n-a înţeles răspunsul Cronicarului la observaţia d-sale cum că R.L. nu publică pe oricine: era vorba de scriitori adevăraţi, nu de... oricine. În lista de „interzişi” pe care dl A. ne-o supune atenţiei, se strecoară şi cîte un nume – iarăşi perfidie? – de scriitor adevărat. Dl A. ne încearcă vigilenţa. Îi promitem că, la rîndul nostru, vom sta treji.



Candidata din America



Lia Roberts, venită din America pentru a candida la preşedinţia României, milionară în dolari, independentă are 10 % din preferinţele de vot ale electoratului după prima strigare. Acest anunţ a fost făcut de probabilul ei şef de campanie, Dick Morris. Unul dintre cele mai importante ziare centrale, ADEVĂRUL, a ignorat spectaculoasa conferinţă de presă ţinută de Dick Morris. Celelalte ziare centrale au reprodus-o, mai pe larg, mai pe scurt, mai favorabil, mai nu. EVENIMENTUL ZILEI a notat că cea mai mare parte a voturilor posibile pentru Lia Roberts ar proveni din rîndul alegătorilor care l-ar fi ales pe Theodor Stolojan. Evenimentul îl citează pe Dick Morris cu prognoza sa asupra cîştigătorului campaniei prezidenţiale: „Cineva care nu e un fost comunist, ca Adrian Năstase, cineva care nu e nebun ca Vadim Tudor, cineva care nu a dezamăgit ca fost prim-ministru, ca Theodor Stolojan, ci o persoană care se ridică deasupra partidelor politice şi care poate să domine corupţia din România” Cine ar putea fi persoana? se întreabă Cronicarul. Evenimentul zilei titrează ironic „Lia cruciata” pornind tot de la o afirmaţie a lui Dick Morris, că dacă Lia Roberts va intra în competiţia prezidenţială, ea va face o cruciadă anti-corupţie. Ziarul lui Cornel Nistorescu a luat rapid reacţii din partea prezidenţiabililor şi a unor oameni de încredere ai acestora. Theodor Stolojan nici măcar n-a rostit numele Liei Roberts sau pe cel al lui Dick Morris: „principalul meu contracandidat la Cotroceni este reprezentantul PSD, adică cel mai probabil Adrian Năstase, care ar trebui să se hotărască o dată dacă candidează sau nu”. În locul lui Adrian Năstase, dinspre PSD a răspuns Şerban Mihăilescu: „Lia Roberts este un personaj aparte la ora actuală. Vine numai cu mesaj negativ. N-am încredere că va obţine admiraţia românilor.” C. V. Tudor e de părere că Lia Roberts „n-are absolut nici o şansă.” Iar despre Dick Morris afirmă următoarele, potrivit Evenimentului: „un escroc internaţional”, „un găinar”, „un şarlatan”. * ZIUA, care a organizat conferinţa de presă a lui Dick Morris anunţă mare, pe prima pagină: „Cruciada” apoi subtitrează: „Dick Morris «omul care face preşedinţi» a anunţat ieri într-o conferinţă de presă că Lia Roberts va fi noul preşedinte al României”. Sorin Roşca Stănescu îşi intitulează scenariul la zi: „Fenomenalul Dick Morris”. Potrivit părerii directorului Zilei, marii brokeri internaţionali de putere n-au stat cu mîinile în sîn înainte de lansarea candidaturii Liei Roberts. După scenariul lui Sorin Roşca Stănescu asta ar fi explicaţia „atacului dur al lui Dick Morris împotriva ambasadorului SUA, acesta din urmă fiind acuzat, culmea, că nu a atacat suficient de mult corupţia din România.” De fapt, Dick Morris a anunţat că va cere rechemarea de la post a ambasadorului american, ceea ce nu pare însă a-l fi intimidat pe Michael Guest. * Confirmînd presupunerea lui Cristian Teodorescu din „microscopul” lui de săptămîna trecută, Adevărul anunţă că Partidul Popular European, majoritar în Parlamentul Europei, susţine continuarea negocierilor cu România, dar sub strictă monitorizare. Preşedintele PPE, precizează Adevărul, a declarat că sugestia deputatului olandez Arie Ooslander de a suspenda negocierea cu Bucureştiul este o opinie absolut izolată în sînul partidului nostru. Notă Cronicar: asemenea negocieri nu se suspendă de pe o zi pe alta, indiferent cîte bube în cap are o ţară candidată. Acesta e, de altfel, motivul pentru care premierul Năstase a luat peste picior presupunerile că Uniunea Europeană va întrerupe negocierile cu România. Dar faptul că negocierile ar putea continua sub stricta monitorizare a României, cum a declarat Wilfried Martens, preşedintele PPE, ar trebui să dea serios de gîndit autorităţilor de la Bucureşti. Acesta e de fapt primul semnal serios că Uniunea Europeană nu are de gînd să înghită orice din ceea ce face Puterea din România.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara