Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


Tudor Ţopa în Ziua literară



În primul număr pe 2004 din Ziua Literar|, excelente interviuri ale dnei Iolanda Malamen continuă cu acela acordat de dl Tudor Ţopa. Puţin cunoscut, din păcate, ca prozator, Tudor Ţopa a fost afiliat oarecum abuziv de critici „Şcolii de la Tîrgovişte”. După propria mărturisire, dl Ţopa n-a fost decaît o singură dată în viaţă în oraşul de care-i este legat numele. Cu M. H. Simionescu, C. Olăreanu şi Radu Petrescu s-a împrietenit întîmplător. Primii doi solicitaseră Jurnalul lui Jules Renard de la Biblioteca Nicolae Bălcescu (aşezămîntul Brătianu de azi), unde dl Ţopa lucra. Îi ştia din facultate, dar nu-şi închipuise că le va deveni amic. De afilierea lui la „Şcoala de la Tîrgovişte” a aflat din articolul lui Dan Culcer din Vatra! Dl Ţopa a fost publicat în România literară, pe două pagini de revistă, cu un fragment din Încercarea scriitorului (1975), jurnalul editat de Cartea Românească, după ce fusese refuzat de Editura Eminescu. Un al doilea volum, Punte, a fost tipărit în 1985. Traduceri din Stendhal, Taine şi alţii. Născut în 1928 la Cernăuţi, a absolvit Filosofia la Bucureşti în 1951. Ar fi bine dacă dna Malamen ar adăuga înterviurilor scurte note bio-bibliografice. Pentru un scriitor extraordinar cum este Tudor Ţopa, ar fi o mică reclamă necesară. Trebuie să începem să ne cunoaştem valorile adevărate. * În Ramuri, numărul ultim din 2003, o polemică spumoasă: Alexandru George versus Daniel Cristea-Enache, cîteva surpinzătoare pagini de jurnal intim semnate de dl G. Dimisianu, un mic articol, simpatetic, dar obiectiv, al dlui Cristea-Enache despre Valeriu Cristea şi o cam şcolărească evocare a lui Al. Piru datorată dlui Marin Iancu. * Zguduitoare lectura numărului 3-4/2003 al revistei Memoria, la fel ca a tuturor numerelor (45) de pînă azi! Ar trebui creată obligaţia abonării instituţiilor de învăţămînt la această publicaţie consacrată închisorilor româneşti din timpul regimului comunist, spre aducere aminte a atrocităţilor cărora generaţiile dinaintea noastră le-au căzut victimă. Nu se poate spicui dintr-un sumar excepţional, trebuie citit totul. Ca să nu uităm. Sau ca să aflăm. Cînd auzim tot mai des vocea sirenelor îngropării definitive a trecutului (pe cine mai interesează azi Securitatea? de ce să nu privim inainte? etc), nu putem decît să recomandăm tinerilor şi educatorilor lor exact contrariul. Gulagul românesc trebuie cunoscut pentru ca să nu se mai poate repeta. Şi dacă e drept ca la şcoală să se înveţe despre Holocaust, e drept să se înveţe şi despre Sighet, Aiud, Gherla, Piteşti, Jilava, Capul Midia şi celelalte oribile locuri de detenţie şi moarte. Citiţi Memoria! * PAradigma (nr. 12, dec. 2003) îl evocă, în editorialul semnat de dl Ieronim Tătaru, pe Ovid Densusianu, de la naşterea căruia s-au împlinit 130 de ani. Lingvist, filolog, istoric, critic literar, poet, promotor al simbolismului, Ovid Densusianu a fost profesorul, la Universitatea din Bucureşti, mai multor generaţii de romanişti, lingvişti ori literaţi. Evocarea dlui Tătaru, unică în presa culturală, e binevenită şi repară o nedreaptă uitare. * Crăciun în zona cenuşie se cheamă editorialul dnei Tania Radu din LA & I din 22 decembrie 2003. Se înţelege despre ce este vorba. Editorialul se încheie aşa: „Nu ninge. Totul e gri. Cinstit ar fi să recunosc că mai e şi drumul spre alb, nu doar spre negru. Recunosc, dar nu simt.” Ce, dacă a nins imediat după asta? Tot nu simţim că ar fi drumul spre alb. * La cei 70 de ani pe care n-a mai apucat să-i împlinească în decembrie 2003, şi la cei 20 scurşi de la dispariţia sa, Nichita Stănescu a stat în atenţia mai multor publicaţii. A dat naştere, lucru oarecum neaşteptat, la contestaţii, care au aprins polemici. Tonul a venit de la dl C. T. Popescu. Într-un articol din Adev|rul literar Şi artistic din 16 decembrie, editorialistul l-a considerat pe N.S. „o rudă a lui Adrian Păunescu” şi l-a bănuit de similitudini morale cu acesta din urmă, dovadă compromisurile pe care le-a făcut în viaţă. Aceste compromisuri sînt, vai, reale. Rămîne problema interpretării (or, Cronicarul e de părere că nu se poate pune semnul egalităţii între comportamentul celor doi din anii de comunism, pentru motivul evident că gesturile nu totdeauna corecte, cedările lui N.S. n-au făcut rău nimănui, cu excepţia poetului însuşi, care s-a pus într-o situaţie inconfortabilă, în vreme ce ale lui A.P. au devenit „modelul” negativ pentru felul în care un poet îşi poate exploata celebritatea împotriva intereselor fireşti ale breslei lui şi în sprjinul unei puteri politice reprobabile. Ca să nu mai vorbim de versurile celor doi: în cantitate impresionantă, la A.P., versurile de laudă a comunismului sau a lui Ceauşescu şi a familiei sale, aproape neglijabile poeziile prin care N.S. şi-a adus obolul „la ridicarea lumii comuniste”.



Cazul Pacepa, sabia lui Ştefan şi gripa găinilor



Într-o conferinţă de presă reprodusă de majoritatea ziarelor centrale, Regele Mihai a dat o replică tuturor acelora care l-au acuzat că s-a afişat, în ultima vreme, cu reprezentanţii puterii actuale. Lapidar, Regele Miahi i-a pus la punct pe nemulţumiţii care au dezvoltat ideea că ar fi făcut diverse concesii de dragul unor răsplăţi. Regele n-a explicat, ci a precizat că a avut prea mult de pierdut, pentru a avea azi ceva de cîştigat. * Autorul Orizonturilor roşii, cel prin a cărui fugă în Occident a fost dată peste cap reţeaua de spionaj a României Ceauşiste în Vest, generalul Pacepa şi-a recăpătat şi gradul şi drepturile în România. Condamnat la moarte în lipsă, pe vremea lui Ceauşescu, Pacepa a fost graţiat după Revoluţie. În ’91, preşedintele Iliescu a refuzat să-l readucă la gradul de general pe Pacepa, afirmînd că asta e treaba cui l-a degradat. Iată însă că săptămîna trecută, Cotroceniul a ajuns la concluzia că potrivit legii în România, generalul Pacepa trebuie să-şi recapete toate drepturile pe care le-a avut înainte de a fugi din ţară. Ca fapt divers şi nu tocmai, situaţia tulbure din România a lui Pacepa a atras atenţia atît unei agenţii de presă străine, cît şi presei americane, care au atras atenţia că Pacepa e ţinut în continuare la index, deşi ţara noastră vrea să intre în NATO. Cu toate astea, într-un interviu TV, preşedintelele Iliescu a declarat că nu e problema lui cazul generalului Pacepa. Un interviu în care ultima întrebare a fost dacă sabia lui Ştefan cel Mare va fi adusă în România, în anul comemorării voievodului. O întrebare care i-a făcut să frisoneze, fără îndoială, pe concetăţenii noştri, deoarece asta e marea problemă a românilor, după mintea redactorului TVR. * În EVENIEMNTUL ZILEI, Cornel Nistorescu titrează, fără menajamente: “Ziua lui Ceauşescu – ziua lor”, în editorialul său din 26 ianuarie. Iată cum explică Nistorescu acest titlu: “De ce nu ne-am încheiat socotelile cu Ceauşescu şi epoca sa? O categorie social politică a avut tot interesul ca acest lucru să nu se producă. Astăzi, de ziua lui Nicolae Ceauşescu, aceeaşi categorie domină şi conduce România. * Sorin Roşca Stănescu începe în forţă anul electoral, propunînd cititorilor ziarului ZIUA o rubrică intitulată Scenarii la zi şi avînd următorul motto: “Înainte de a deveni istorie şi chiar de a se întîmpla, multe evenimente majore sînt pregătite în laborator”. În primul dintre aceste scenarii, directorul Zilei e de părere că PRM va fi scos din cărţi, atît în lupta pentru putere, cît şi ca partid puternic de opoziţie. Cronicarul nu e la fel de optimist ca Sorin Roşca Stănescu, dar cine ştie... * Pînă una, alta, citim tot în Ziua, “Sfîntul Sinod cercetează patru preoţi PRM”. Adică patru popi pe care i-au împins păcatele să se înscrie în PRM, călcînd hotărîrea Sfîntului Sinod prin care preoţii Bisericii Ortodoxe n-au voie să se angajeze politic şi nici să se înscrie în partide. * Vă reamintiţi uriaşul scandal politic din jurul sediului Bibliotecii Naţionale pe care, la un moment dat, pusese ochii guvernul? Povestea a fost îngropată atît de bine, încît, scrie ADEVĂRUL, “Uitat de toată lumea în an electoral, sediul Bibliotecii Naţionale, prădat de hoţi şi degradat de vreme”. Asta înseamnă, în bani publici, că felurite lucrări în interior au fost compromise de intemperii, ceea ce înseamnă alţi bani pentru aceeaşi distracţie. * Pe prima pagină a ziarului citat, un titlu băgător în sperieţi: “Venind din Asia, ca şi SARS, gripa găinilor poate declanşa oricînd o pandemie care va distruge o treime din omenire”. Un vaccin împotriva acestei gripe va fi disponibil în România de-abia în mai-iunie curent. Pînă atunci, dacă ne strănută găinile autohtone în faţă şi avem şi noi un pui de gripă, nu ne scapă decît cutremurul de moartea prin gripă. * Pînă la pandemie, de care România are destule şanse să scape fiindcă nu prea mai sînt găini la noi în ţară, am mai nota că primarul Constanţei, faimosul Mazăre e în Brazilia în timp ce concitadinii lui s-au luptat cu nămeţii (Adevărul) şi că, potrivit Evenimentului zilei, privatizarea Societăţii Tutunului Românesc a fost un şmen de 10 milioane de euro, din cauza unui teren făcut cadou noului proprietar.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara