Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Post restant:
Actualitatea de Constanţa Buzea


Ar fi de mirare încrederea în sine a insului fără vocaţie literară, intrat în joc orbeşte, fără cultivare, şi fără gramatică uneori, cu arme şi bagaje insuficiente pentru un drum de-o viaţă. El a scris ieri o poemă, iar azi o pune la poştă pe adresa redacţiei, aproape sigur că mâine o va citi în revistă. Ar fi de mirare încrederea lui, dacă fenomenul n-ar fi deja generalizat. Nu tot românul este poet, cum aiuritor se spune, dar tot românul este cu siguranţă un versificator mai mult sau mai puţin modest, şi n-ar trebui să se fălească nici măcar în cercul prietenior, cu asta. Şi totuşi... Surâsul Giocondei are zece strofe, din care transcriem aici doar două, pentru a ilustra fenomenul de care vorbeam mai sus: “Cu surâsu-ţi de legendă/ Ne încânţi mereu şi astăzi/ Odă-ţi înălţăm, baladă,/ Versuri calde, aezii – barzi...// Tu – trăieşti prin Leonardo/ Iară El, şi azi, prin Tine,/ C-a făcut prin Chipu-ţi, Crudo/ Să fii a lumii Minune!”. Scâlciat ritmul, rimarea catastrofică, accentul cade unde se nimereşte, iar majusculele nu se justifică decât la numele proprii: “Reuşit-ai mult deplină/ De succes încununată/ A făcut ca tu – madonă/ Să exprimi acuma Artă!?!// Plină de semnificaţii/ Prin misterul de pe buze/ Ce-n minte dă altercaţii/ Veşnic, pe noi, să ne-amuze!” (Valeriu Pătrană, Alexandria) * Corectă în a intui situaţia adolescentului care scrie dintr-un prea plin, paradoxal neîmplinit, sufletesc. Încă un an, doi de aici înainte vi se pot ierta unele excese de libertate ca şi unele naivităţi. Ceea ce cred că nu vi se va ierta niciodată, chiar dacă se vor găsi voci care să vă încurajeze blasfemiile, părerea mea este că nu ne putem permite, creaturi fiind noi, să ne jucăm creând, chipurile, scene şi replici bizare, obrăznicindu-ne de mici: “Dumnezeu e beat./ Râde şi plânge şi cântă,/ îngenunchează,/ sparge pahare/ în capetele noastre,/ vomită... iar noi râdem spunând: «Iată, e soare, plouă,/ fulgeră, ninge.// Pe Dumnezeu alcoolic,/ asemenea nebunului de la curtea regelui/ nu te poţi supăra,/ Nu-l poţi condamna./ Doar El cunoaşte Adevărul.»”. Şi în Profana cină lucrurile se pot corecta în timp. Cina de taină, adică prima cuminecare de la vremea Cinei, când Iisus le dă ucenicilor săi pâine şi vin, prefigurând jertfa de sine şi ridicarea păcatelor lumii, n-o puteţi nici în glumă apropia de întâmplarea cu felia de pâine din bucătăria dvs.: “Aseară tăiam pâine. La un moment dat/ m-am rănit la mână./ Sângele a început să curgă/ udând felia.// Fratele meu a intrat în bucătărie/ Şi a muşcat lacom din bucata umedă.// Fratele meu s-a împărtăşit cu mine/ ca-ntr-o tainică, dar profană cină”. Bănuiesc că sunteţi un copil bun şi vă veţi maturiza la vremea potrivită, îngăduindu-vă, în marea libertate pe care Dumnezeu ne-o lasă spre încercare, să greşiţi şi să vă reveniţi din greşeală. Temele biblice, dacă vă preocupă de pe acum, aveţi grijă să n-o faceţi după ureche ci intraţi cât mai adânc în textele cu pricina şi veţi avea revelaţia luminoasă a valorii Cuvântului şi a supunerii tuturor cuvintelor noastre în atingere cu Adevărul despre care aţi amintit în primul text din care am citat. Mi se pare corect să vă spun fără înconjur toate acestea, pentru că talentul pe care-l aveţi vă obligă la control, la rigoare, la pregătire culturală vastă, pentru că textele dvs. de-acum şi cele din viitor am credinţa că nu vor fi îngropate în uitare, nu vor fi acoperite cu ţărână. Iată un Fragment aproape în întregime valabil: “Afară-i verde-nchis,/ miros de busuioc înmuiat în benzină/ şi zgomot de elefanţi ce visează.// Înăuntru apa s-a sinucis spânzurându-se de robinet”. Interesant şi acest Poem: “Mănânc lumina cu lingura/ şi nu reuşesc să mă satur;/ mănânc lumina ca pe supa de pui pregătită de bunica/ şi simt că nu mi-e de-ajuns./ Mă-ndop cu lumină;/ mi se prelinge pe bărbie, pe haine;/ o îndes cu mâna pe gură,/ pe ochi.// Mănânc lumina cu disperarea/ celui căruia îi e foame de întuneric”. Am operat mici schimbări, pentru a medita dvs. la diferenţe, la nuanţe. Mai sunt şi alte poeme în care există lucruri frumoase dar în amestec cu patetisme copilăreşti, cu exagerări şi lăbărţări ce vin, poate, din retorica specific adolescentină. Sunteţi un caz de urmărit în timp, în evoluţie. (Iulia Alexandru, Tg. Jiu)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara