Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


Hoţi de artă



În COTIDIANUL din 6-7 martie, citim, sub un titlu pompos şi agresiv – Exclusivism omologant cu iz provincialist – un articol polemic al d-lui Marin Mincu. Obiectul polemicii îl oferă dl Cristian Moraru, critic literar stabilit în SUA şi autor, după o scurtă trecere prin ţara lui de baştină, al unor texte care au stîrnit în ţărişoară recţii interesante. Între altele, dl Moraru lua partea ideologică a poetului Mircea Cărtărescu şi se împotrivea eseistului H.-R. Patapievici. Văzînd articolul din Cotidianul, la oarece distanţă în timp de discuţia cu pricina, ne-am zis că dl Moraru a recidivat. Chiar aşa crede şi dl Mincu. În realitate, dl Moraru face elogiul criticii optzeciste româneşti şi o consideră unica posesoare de “intuiţie clară” în privinţa noilor orizonturi intelectuale ale disciplinei. Mă rog, treaba d-sale! Să vină supărarea d-lui Mincu din polemica d-lui Moraru cu criticii generaţiilor mai vechi? Aşa ne-am zis, dar, citind cu atenţie, am descoperit că (lucru nu tocmai neaşteptat) d-lui Mincu puţin îi pasă de soarta criticilor din aceste generaţii, de care aparţine şi d-sa, şi care, de altfel, nu sînt nominalizaţi de dl Moraru. Dl Mincu a sărit ca ars din alt motiv şi anume fiindcă dl Moraru n-a făcut diferenţa necesară între obtuzitatea “bătrînilor”, luaţi la grămadă, şi dl Mincu însuşi, pionier fără cravată, printre utecişti, în materie de critică nouă, care i-ar fi anticipat pe “tineri”, anunţîndu-le “multe sugestii, practici şi idei literare”. Intolerabilă lipsă de memorie la dl Moraru! Aşa ceva nu se întîmplă în America. Dar la noi, unde totul e posibil... * Cronicarul (nu al României literare, ci al ACADEMIEI CAŢAVENCU, pe care-l mai cheamă şi După Ureche) face o sugestie spirituală în pagina 28 a numărului din 2-8 martie: “A fost furat seiful filialei din Constanţa al S.C. Electrica. Bine că nu erau hoţi de artă. Vă daţi seama, fura tabloul de la S.C. Electrica şi lăsau în beznă ditamai judeţul”. Umorul fiind al Cronicarului după Ureche, sublinierile sînt ale Cronicarului R.l. * Nu ni se pare deloc fericită ideea CRONICII ieşene de a publica, drept Poem de februarie, în deschiderea primei pagini a revistei de acum o lună, Doina lui Eminescu. După “reorientarea” negocierilor cu U. E. şi declaraţia d-nei Puwak cum că dl Arie Oostlander nu e binevenit în România, mai lipsea reactualizarea îndemnurilor poetului naţional de a-i urca în spînzurători pe străini, ca să-i îndrăgească ciorile, mai ales dacă nu tuturor românilor care i-au îndrăgit le-au mîncat inima cîinii şi au mai rămas cîţiva xenophili de sămînţă. * Într-un interviu pe care i-l acordă d-lui Ion Zubaşcu pentru CONVORBIRI LITERARE (nr. 2), prozatorul Dan Stanca recunoaşte că în romanele sale apar numeroase personaje istorice reale: mitropolitul Daniel în A doua zi după moarte, Crin Halaicu în Aripile Arhanghelului Mihail, patriarhul însuşi în Ritualul nopţii, alături de Ion Iliescu şi Michael Jackson. Mai mult, romancierul îi atribuie Î.P. S. Daniel un întreg discurs, convins fiind că, dacă l-ar citi, lui Î.P. S. Daniel “nu i-ar fi ruşine”. De trimis cartea, dl Stanca nu i-a trimis-o mitropolitului de la Iaşi. Nu s-ar putea spune că nu sînt actuale personajele din romanele d-lui Stanca. * În acelaşi număr al revistei de la Iaşi, dl Andrei Stavilă scrie despre Petre Ţuţea articolul intitulat Un om incomod, o operă complexă. Ne stă pe limbă să replicăm: nici, nici... * NORD LITERAR din februarie continuă publicarea unor valoroase scrisori inedite ale lui N. Steinhardt, între anii 1965 şi 1987, cu Eugen Jenney din SUA. Scrisorile au fost puse la dispoziţia revistei bistriţene de către fratele lui Steinhardt, care trăieşte în Belgia. * Ce vă spuneam? AXIOMA (numărul din februarie) vine cu o nouă aniversare: Cristopher Marlowe s-a născut exact acum 440 de ani, în februarie 1564, an care este (atenţie!) şi al naşterii lui Shakespeare. * Dl Constantin Trandafir publică tot în revista de la Ploieşti un foarte bun comentariu (pornind de la Jurnalul de copilărie şi adolescenţă) despre Geo Bogza. Ca ilustraţie, e reprodusă coperta unui număr din 1928 din revista Urmuz, pe care puţini o mai ştiu astăzi. * În fine, Axioma găzduieşte o nouă traducere a poeziilor lui Baudelaire, datorată d-lui Nicolae Ionescu-Pallas, sub titlul Flori de otravă, care nu e nepotrivit ca sens, şi care “curg” destul de bine, dar cam des cu cîte o silabă în plus sau în minus, deşi unele îndepărtări de original sînt de discutat: “Şi omul trece aicea prin codri şi simboluri”. Înlocuirea, greşită şi inutilă, a prepoziţiei de (codri de simboluri) cu conjuncţia şi nu-şi are rostul poetic. “Aripile-i gigante îl ţin ca într-o plasă” pe Albatros, în loc de “îl împiedică să meargă” e o inovaţie nefericită.



Transatlanticul de la Predeal



Cutremurătoare cele mai multe dintre reportajele despre atentatele de la Madrid apărute în presa cotidiană de la noi. Toate ziarele care contează din presa centrală şi-au făcut o datorie de onoare din a prezenta prompt şi cu fidelitate cumplita încercare prin care au trecut spaniolii şi concetăţenii noştri aflaţi în această ţară. De-a dreptul devastator ni s-a părut editorialul lui Cristian Tudor Popescu din ADEVĂRUL. Poţi fi de acord sau nu cu el, dar îţi rămîne în minte prin amărăciunea uriaşă conţinută în fiecare rînd: „«Mulţumim lui Dumnezeu că am fost la locul şi timpul potrivit» au spus reporterului Adevărului românii aflaţi ilegal la muncă în Spania care au ajuns pe paturile spitalelor din Madrid. Ei mulţumesc lui Dumnezeu nu că au pierdut trenul în dimineaţa de joi, ci că s-au aflat în el, că au fost răniţi şi mutilaţi. De ce? Pentru că autorităţile spaniole le-au pus la capul patului de suferinţă documentele de rezidenţă în Spania. Aceşti amărîţi pot rămîne acum liniştiţi să culeagă roşii şi căpşuni, nu îi mai poate sili nimeni să se întoarcă la mizeria fără speranţă din România. Faptul că ar putea fi ucişi aiurea pe meleaguri străine e puţin faţă de amintirea sărăciei şi umilinţelor de acasă. E mai bine în trenul morţii decît să mănînci peşti otrăviţi adunaţi de pe Siret sau Olt. Nici unul nu vrea înapoi în patrie.” Că românii aflaţi în Spania nu vor să se întoarcă e un argument în favoarea tezei editorialistului de la Adevărul. Al doilea e că în timp ce mass media de la noi vuiau despre măcelurile de la Madrid, cîteva sute de români se îmbarcau în autocare pentru a merge la muncă în Spania. Există în editorialul lui Cristian Tudor Popescu şi afirmaţii care ni se par exagerate, prin generalizare, în ceea ce ne priveşte. Totuşi în fiecare dintre ele se află mai mult decît un grăunte de adevăr pe care editorialistul şi-l asumă, chiar cu riscul de a deveni impopular. * Aflat în plină ofensivă de cucerire a audienţei, JURNALUL NATIONAL şi-a sporit considerabil numărul de pagini publicînd fie dosare ale unor subiecte controversate din trecutul recent sau realizînd adevărate numere tematice, în afară de paginile de ştiri şi comentarii la zi. Unul dintre numerele care vor stîrni imaginaţia ziarului lui Marius Tucă este, cu siguranţă, cel consacrat Comorilor românilor, purtînd un supratitlu ademenitor: „Averi fabuloase care îşi aşteaptă descoperitorii”. Pe lîngă această ofertă, paginile cu dezvăluiri despre Ultimele zile ale cuplului Ceauşescu aproape că pălesc. Se pare că Jurnalul şi-a propus să devină un ziar popular, încercînd o altă formulă decît concurenţa care exploatează faptul divers, istorioarele de scandal ale VIP-urilor autohtone şi afaceri amoroase cu iz sexy. Redacţional vorbind, echipa condusă de Marius Tucă s-a înhămat la o muncă din cale afară de dificilă chiar şi pentru un periodic, dar pentru un cotidian. * Nici EVENIMENTUL ZILEI nu mai stă doar în paginile obişnuite. Face ediţii speciale, de anchetă şi investigaţie, ceea ce în secretomania de la noi, e o performanţă jurnalistică pe care nu şi-o poate îngădui orice ziar. Pornind de la o investigaţie despre Palatele ştabilor PSD, Cornel Nistorescu scrie un comentariu intitulat „Urmaşii urmaşilor soacrei mele”, citînd cuvintele unui primar care a construit o casă de vacanţă, a se citi o vilă, costisitoare pe numele soacrei sale: „O tură pe Valea Prahovei ne arată în ce fel a evoluat social-democraţia, mai ales în materie de consecinţe în viaţa privată a politicienilor noştri. În numai trei ani, numărul de proprietăţi ale acestora a crescut mai tare decît acela al economatelor. Un scurt popas în Predeal, pe strada Muncii (mă rog, soarta e ironică şi în acest caz) ne scoate în faţă un adevărat «transatlantic» în care, potrivit unui document aflat pînă şi la îndemîna copiilor, stau cîţiva dintre mai marii PSD-ului. Acolo sunt locatari şi Ristea Priboi şi Dana Barb (sora premierului) cu două apartamente (ca să facă nimeni nici o aluzie) şi Daciana Sîrbu (tata fiind plecat la vînătoare cu vecinul) şi Roxana Bichel (personaj cheie de la APAPS, fiind uşor de depistat în comisiile de privatizare ale tuturor marilor obiective împinse de guvernare pe valurile economiei de piaţă)”. Valoarea imobilului, potrivit opiniei experţilor la care a recurs Evenimentul: „un milion de euro”.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara