Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Post restant:
Actualitatea de Constanţa Buzea


Îmi trimiteţi, şi eu confirm primirea a patru lucruri, fotografia dvs., două dintre poemele citite probabil în Cenaclul Filialei Braşov a US şi semnalarea (în publicaţia “Obiectiv” din oct. anul trecut) apariţiei pe piaţa braşoveană a unei cărţi de debuturi literare cu poezie, intitulat 13 şi notele de lectură cu A. I. Brumaru, cateva randuri de întampinare fiindu-vă consacrate aici. În fine, un xerox cu debutul dvs. însoţit de o succintă prezentare. Pot înţelege mai multe intenţii din acest plin de graţie gest, pentru care vă mulţumesc, cel mai inofensiv fiind dorinţa dvs. de a ne cunoaşte la începutul de drum, pe care vi-l doresc înfloritor. Textele mi se par în mare parte excelente, Contur în primul rand, apoi Calităţile lutului, cu efortul luminos de a defini rostul unor lucruri, şi ce spun acestea, ce spun clepsidrele şi ce mai spun pereţii, (cu mica observaţie că şi moliile sunt fluturi la urma urmei), “Ce spun fluturii cand devin molii/ Ce spune templul cand devine ruină/ Ce testament lasă floarea cand devine sămanţă”. Răceala tonului este doar aparentă, poemul începe aşa: “O gară este ochiul sufletului/ Prin ea privim speranţa, gustăm nesfarşitul./ O gară este condamnarea la libertate/ Prin ea concurăm timpul umilindu-ne picioarele./ Urnă spre necunoscut, cercel al uitării, praf aruncat în ochiul ursitei,/ Gara este căutarea răspunsului, justeţea întrebării?/De ce n-ar fi gara argumentul!” Bun venit, deci, în programul generos de aşteptare în care suntem cu toţii concurenţi, pană la capăt. (Chris Samy, Făgăraş) * Nu vreau să vă privez de răspunsul pe care-l aşteptaţi cu siguranţă ca pe o dezlegare. În vremuri, am încercat să vă asigur că sensibilitatea dvs. este profundă, lirismul autentic, dar arta literară ar mai fi de cizelat. Chiar dacă scrieţi poeme ultrascurte de dragoste, acestea cu atat mai mult ar trebui să fie şlefuite pană la aspectul cristalin de bijuterie. Tonul minor trebuie înnobilat cu metafore, iar sentimentul, demonstrat cu mai multă vigoare, nu numai enunţat. Dar care sunt problemele dvs. acute, arătate în scrisoare? Faptul că v-aţi îmbolnăvit grav în urma unei acţiuni a Securităţii, dar şi profesia cu laturile ei rigide, spuneţi că v-au afectat timpul şi puterea de asimilare a unor cunoştinţe absolut necesare pentru a scrie corect gramatical. Cred că exageraţi puţin, dar aceasta fiind convingerea dvs., nu insist. Ca autor pană acum a 5 cărţi de poezie, unele tipărite în tiraje confidenţiale, vă mărturisiţi “greşeala” de a tipări “tot” ce aţi scris. “Şi nu tot ce am scris – singur spuneţi – avea valoare. Acum mi-e ruşine de ceea ce am publicat. Voi mai lucra la manuscrisul pe care vi l-am trimis, dar singur numi dau seama unde greşesc”. Stimate domn, îmi dau şi eu seama că nu e deloc plăcut să faci realmente jenat o astfel de mărturisire, iar a angaja bunăvoinţa cuiva care să vă facă observaţii pe toate textele noului manuscris, înseamnă în realitate să semnaţi cartea împreună cu colaboratorul respectiv, ori să-i semnalaţi într-un preambul partea de contribuţie, pe care contaţi atat de mult. Dacă nu vă daţi singur seama unde greşiţi, mie mi se pare grav. Trebuie să vă străduiţi a vă da seama unde greşiţi şi să corectaţi cu o răbdare ce se întinde pe ani de zile uneori, nu să vă grăbiţi a tipări încă o carte de care să fiţi curand nemulţumit ca şi de celelalte (cinci) de pană acum. Cat priveşte sărăcia tot mai hidoasă în care ne zbatem, lipsa de sponsori, costurile infernale de tipărire, ne condamnă frustrant la tăcere şi disperare. Şi totuşi, piaţa cărţii de poezie la noi este sufocată, cum foarte bine ştiţi, de o invazie de maculatură lirică, de sute şi sute de placheţele care derutează într-atat pe cititorul agasat de nonvaloare pană la a deveni total neinteresat de fenomenul poetic romanesc. Nici cititorul sensibil, nici criticul de poezie nu se mai ocupă ca pană de curand nici cu respect şi nici cu admiraţie, de broşurelele urate care zac pe rafturile librăriilor şi pe tarabe. Gandiţi-vă şi la acest aspect şi nu vă faceţi suferinţa şi mai mare prin a constata la nesfarşit că nimeni nu vă ia realmente în seamă. Fenomenul e generalizat. Stima mea pentru sinceritate! Sunt cateva sugestii în acest răspuns, pentru îmbunătăţirea stilului dvs. şi pentru sufletul dvs. (Ioan Hada, Baia Sprie)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara