Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


Centenar Mircea Vulcănescu



În LUCEAFĂRUL din 25 februarie, dl. Marius Tupan publică o vehementă scrisoare adresată Jurnalului Naţional, referitoare la subvenţiile pe care revista le-a primit de la Ministerul Culturii. Bineînţeles că în tîrg (sub semnătura, de data aceasta, a poetei Cornelia Maria Savu) se vîntură sume considerabile. Şi pe seama României literare, de altfel. În realitate, Luceafărul şi România literară au primit cele mai mari subvenţii (şi, încă, în rate, aşa că cu greu au înţeles ceva din ele!) din toată presa culturală. Cu mult mai mici decît publicaţii lunare, de pildă, cu cheltuieli incomparabil mai mici. Tot restul e zvon sau, vorba d-lui Tupan, virgulă între subiect şi predicat. * Într-un număr anterior al Luceafărului, dl. Tupan explicase bizara situaţie într-o scrisoare către APLER. Se pare că nu se făcuse auzit. * Poate de data asta! * CONTEMPORANUL din februarie este dedicat lui Nicolae Breban, la 70 de ani. Adevărat, deşi de necrezut: autorul Bunevestiri şi al Animalelor bolnave a atins vîrsta patriarhilor. România literară îi urează “La mulţi ani!”. Directorul revistei este, de altfel, prezent în numărul omagial cu o amintire. Iar “noua lectură” a d-lui Alex Ştefănescu din ultimele două numere (7 şi 8) ale României literare îl are, ca “subiect”, deloc întîmplător, pe septuagenarul romancier. * Două viguroase articole polemice, în revista 22, ultimul număr (729) din februarie: unul al d-lui Traian Ungureanu, comentînd solidarizarea preşedintelui C.D.R., Ion Ţiriac, cu Daciada Park de la Deva, contra gimnastelor traumatizate fizic şi psihic în lagărul de concentrare care e, cam de multişor, şcoala de gimnastică de sub patronajul domniilor-lor Belu şi Bitang; altul, cronica d-nei Carmen Muşat (să fi preluat ştafeta de la dl. Iorgulescu?) la un volum de versuri al lui Adrian Păunescu. * Primul număr apărut în 2004 (dublu: ianuarie-februarie) din VIAŢA ROMÂNEASCĂ rezervă aproape jumătate din pagini centenarului lui Mircea Vulcănescu. Pe lîngă comentarii, multe inedite, o bibliografie etc. Cu excepţia Vieţii româneşti, nici o revistă nu şi-a amintit că Mircea Vulcănescu s-a născut la 19 februarie 1904 (stil vechi), la Bucureşti. Cărturarul a murit, după cum se ştie, în închisoarea de la Aiud, la 28 octombrie 1952 (fusese arestat pe 30 august 1946). * În acelaşi număr, partea a doua a unei anchete privind literatura română din postcomunism, la care răspund Vasile Andru, Ion Bălu, Şt. Borbély, Marin Mincu, N. Oprea, O. Soviany şi Caius Traian Dragomir. * Un interviu surpriză, tot în Viaţa românească: acela luat de Valeriu Bârgău lui Mircea Ciobanu în 1984 şi nepublicat niciodată pînă acum. * VATRA (nr. 11-12 din 2003) propune o utilă discuţie despre publicistica (mai ales politică) a scriitorilor din deceniile postcomuniste. Ar fi fost binevenită o bibliografie: numărul culegerilor de articole de acest fel este mult mai mare decît cel al culegerilor recenzate de colaboratorii revistei. În plus, majoritatea cărţilor recenzate provin din anii din urmă, în vreme ce epoca de entuziasm publicistico-politic al scriitorilor este aceea de imediat după 1989. Şi, apoi, nu Val Condurache ori Călin-Andrei Mihăilescu, autori stimabili, de altfel, au dat tonul în publicistica scriitorilor, a intelectualilor umanişti, în general, ci O. Paler, Ana Blandiana, H.-R. Patapievici, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Al. Paleologu şi alţii despre care revista din Tg. Mureş nu suflă o vorbă.



Salonul de coafură de la Palatul Victoria



Cotidianele centrale au comentat în fel şi chip restructurarea guvernului, dar fără a se lăsa impresionate de afirmaţiile premierului că astfel executivul va funcţiona mai bine. ADEV|RUL e de părere că „Restructurarea mai adaugă un etaj piramidei Puterii.” Ziarul condus de Cristian Tudor Popescu a stat cu ochii pe Rodica Stănoiu: „a fost destituită, refuzînd pînă în ultima clipă să demisioneze. Ea vrea toate funcţiile pe care le-a avut Talpeş la Cotroceni”. Citînd surse de la Cotroceni, Adevărul spune că „Rodica Stănoiu nu a fost mulţumită cu prima ofertă care i s-a făcut, anume doar postul de şef al Administraţiei prezidenţiale... sursele citate afirmă că fostul ministru al Justiţiei are toate şansele să obţină ce a cerut. În plus, prin noua Lege de organizare a Administraţiei prezidenţiale, Rodica Stănoiu nu mai este obligată să demisioneze din PSD, păstrîndu-şi astfel funcţia de vicepreşedinte.” Dacă fosta doamnă a Justiţiei ar fi folosit măcar un sfert din tenacitatea cu care şi-a negociat ieşirea din guvern, pentru a reforma ministerul pe care l-a condus, n-ar mai fi avut nevoie să-şi folosească puterea de convingere ca să devină la Cotroceni, un Ioan Talpeş în fustă. EVENIMENTUL ZILEI prezintă Moştenirea Stănoiu cu care s-a ales noul ministru al Justiţiei Cristian Diaconescu: „fostul colonel de securitate Vasile Anghel (consilier şi şef de cabinet al ministrului Stănoiu), colonelul Constantin Donose (fost ofiţer SRI, acuzat de poliţie politică în cazurile Ursu şi Mineriada ’91) şi generalul Dan Gheorghe (eminenţa cenuşie a serviciului secret al Ministerului Justiţiei – SIPA), acuzat şi el de poliţie politică. Ce mai lasă în urmă Rodica Stănoiu? Cartelul Stănoiu, o întreagă reţea de rude, prieteni şi cunoştinţe fixate strategic în puncte cheie.” Potrivit ziarului citat, un test important pentru intenţiile reformiste ale noului ministru al Justiţiei va fi dacă va curăţa Justiţia de persoanele controversate instalate de Rodica Stănoiu în funcţii cheie. În comentariul său din „bulina roşie” Cornel Nistorescu e de părere că „disputa majoră a remanierii guvernamentale s-a purtat în jurul Rodicăi Stănoiu. Preşedintele Iliescu a apărat-o cu dinţii, pînă la limita unui conflict public. În cele din urmă a cedat. Echipa Năstase a cîştigat o poziţie extrem de importantă în raport cu vechea gardă şi cu Cotrocenii. În acelaşi timp, numirea unui «doctoraş» precum Victor Ponta ca responsabil pentru adoptarea acquis-ului comunitar şi a lui Alin Teodorescu la Cancelaria mai pot fi socotite un flit dezinvolt la adresa vechii gărzi, rămasă fără nici o compensaţie. Nu vă faceţi iluzii! Guvernul Năstase, în noua lui alcătuire nu va fi mai breaz decît în precedenta formulă. Cîtă vreme remanierea a însemnat doar mici coafări de funcţii, nu avem a spera la îmbunătăţiri spectaculoase. Cum a fost aşa rămîne!” În privinţa faptului că nu e cazul să ne aşteptăm la îmbunătăţiri spectaculoase Cronicarul e de acord cu directorul Evenimentului. Executivul s-a mai restructurat de două ori pînă acum. Efectele se cunosc – integrarea României în Uniunea Europeană a devenit din ce în ce mai problematică. Schimbări însă vor avea loc cu siguranţă şi după înlăturarea Rodicăi Stănoiu din guvern. Că aceste schimbări vor fi făcute, probabil, nu din convingere, ci pentru a nu rata integrarea României în Uniunea Europeană, asta nu e o noutate. Dar dacă la Justiţie nu se fac, rapid, cîţiva convingători către o reală reformă, demiterea Rodicăi Stănoiu s-a făcut de pomană. Mai multe ziare care apar în Capitală au publicat declaraţia surpriză a sopranei Angela Gheorghiu care l-a atacat pe directorul Operei Române, Ludovic Spiess, în termeni cît se poate de transparenţi, dar fără să-l numească: „Se pare că există o amnezie a unui cîntăreţ de operă care a uitat că în vremuri mai grele decît vremurile de acum făcea turnee în toată lumea, şi acum, ajuns director, îi împiedică pe tineri să plece în turnee, încearcă să-i ţină legaţi de instituţie.” Cum nu credem că Angela Gheorghiu vrea să-i ia locul lui Ludovic Spiess la Operă şi nici că fostul tenor umblă să cînte în locul ei în străinătate, înclinăm să admitem că inimoasa soprană s-a transformat în purtătoarea de cuvînt a tinerilor care nu pot pleca în turnee în străinătate, fiindcă li se bagă beţe în contract.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara