Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Post restant:
Actualitatea de Constanţa Buzea


Sigur că nimănui nu-i este interzis să viseze, dar dacă o face în gol şi nesăbuit iluzionându-se într-o direcţie fără ieşire, o face asumându-şi riscul şi tristeţea eşuării. Limbaj nesigur, gramatică în suferinţă, imagistică găunoasă. Se vede că n-aţi citit destul şi nici ce trebuia, şi nici cu scopul de a vă înscrie într-o competiţie, ci din pură distracţie, din curiozitate. Să nădăjduim într-o revenire cât mai uşoară la liniştea de dinainte de a vă fi apucat de scris versuri şi a le fi şi publicat în format electronic. Aventura în care aţi intrat singură şi nesilită de nimeni vă va frânge sufletul, naufragiată într-o sticlă de parfum, sau în povestea unei... cofeine, sau în aşteptarea contopirii într-un sărut, între o lacrimă neapărat stângă şi un zâmbet neapărat drept. Câteva mostre, pentru a ilustra cele afirmate: “aseară/ când eram cu gândul la tine/ ca şi la micul dejun, sau la cină/ ca şi aiurea, tot timpul”; boabele de cafea “şi-au încălzit carapacea/ într-un ibric pe aragaz/ de li s-a desprins izul/ aburind nările unui nas adormit”; “În aşteptarea contopirii cu acel sărut,/ nu mai aceluia care-mi va ştii”. Defilând liniştită şi încrezătoare la bord cu astfel de alcătuiri defecte din punct de vedere gramatical, visarea vă va fi întreruptă curând de cineva care se va aventura să vă atragă atenţia că navigaţi în ridicol. (Camelia Petre, Bucureşti) * Sunteţi în postură mai mult decât firească, recomandând o adolescentă înzestrată cu talent literar evident, chiar dacă este abia la început. La 16 ani toată lumea scrie, dar nu toată lumea promite cu dovezi atât de limpezi că are viitor. Coordonând un cenaclu de elevi mari, la un Liceu Pedagogic, aveţi şansa de a vă bucura de succesele şi realizările lor, îi puteţi îndruma cu competenţă indicându-le bibliografii şi aprofundându-le spre studiu, pasiunea pentru frumos prin cultivare şi morală a artei. Nu fac decât să vă confirm în ceea ce urmăriţi şi în ceea ce credeţi, nobleţea posturii dvs. se vede de pe acum în textele Alexandrei Vatamanu, din care voi transcrie, aici, câteva. “o perdea de corbi îndoaie mersul/ dor de oase şi fluierul vântului/ nor depus în pragul închiderii tale/ nu dispera (îmi zici): se aşteaptă lumi să cânte balerine,/ şi-n mine mânji sfarmă ochii de ţărână uscată/ cu degete strânse le curm cuiburile de scoică/ Te-am sunat din corpul acestei peşteri/ pentru a-ţi aminti clipocitul apelor,/ singurul lucru care ne leagă/ cenuşa acestor corbi în zbor./ ninsoare de pâine şi simfonii albastre”. (***); “aud sudul mării cum îşi mişcă aripile saline/ până aici, la bruma şi chistul din mine/ o foaie se desfăşoară albă ca într-un piept al apei/ turnând falduri greceşti înăuntrului fără fapte./ascetic mosc al fiinţei, nopţile ce-şi devoră lupii cenuşii/ într-o tainică vârstă mă cuprind surorile îngemănate” (***); “când ultimul lopătar îşi bate lumina ciocului cu apa/ peşteri vor avea must de scâncet grav/ din umbra timpului lor, femei statui-primitive,/ iad în pălării de brom şi de postav./ Genunchii crengilor caste ferestre/ aprind şi mângâie albastre năluci de pelin – toate/ aşteaptă în mimica gândului, tăcerea de oase/ şi izvoarele învelite în con, poleite-n icoane,/ pentru amintirea îngemănată a nunţilor/ care ne-au avut/ lustrele acestor întinderi de vis îşi varsă şi/ azi amfora câmpiilor şi cerului dezvelit”; în fine, această Eclipsă de lume, care-mi place la fel de mult, cu plusul ei tragic pe lângă dezinvoltura metaforei rare, alese, surprinzătoare de până aici: “oare lumea asta ne va cunoaşte sortirea/ oare în nefiinţa ei/ va lega pasul meu de al tău/ urmând mersul spre lumi/ astre ce culeg dinăuntru vestigii/ aripi/ din care sorbim vrutul/ suntem vreodată sortiţi să vedem începutul din noi/ unde nu există decât eu şi tu/ nimicul din noi presărat în/ pierdere şi regăsire// ca semn antic de iubire strecoară-ţi sângele/ înăuntru, picurând, noi ne naştem/ în lume, doi/ străini soră şi frate/ aproape totuna”. (Florentina Toniţă, Botoşani)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara