Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Post restant:
Actualitatea de Constanţa Buzea


Hotărât lucru, suspiciunea dvs. va face să se fractureze în multe locuri intenţia mea de a pune degetul pe rană. Chiar înainte de a-mi citi până la capăt mesajul, simt că veţi riposta, vă veţi simţi jignit, neînţeles, rău tratat. Sunt şi bune, şi rele de spus pe marginea textelor, pe care nu înţeleg de ce le numiţi producţii, când este vorba de fapt de versuri, unele uimitor de frumoase, urmate însă de altele de o la fel de uimitoare banalitate. În puţine cuvinte, cred că situaţia în care vă aflaţi la ora de faţă este aceea a omului evident talentat, dar care se poartă cam grăbit şi cam la întâmplare cu darul său. Înţeleg că vreţi să fiţi publicat cât mai repede şi vreţi să vă recomand o revistă dispusă să vă preia cu arme şi bagaje, România literară fiind, după constatarea dvs., deschisă “doar poeţilor consacraţi”. Ideal vi se pare a fi rezervată “o pagină de atelier în care să aibă loc debuturi (cu versuri scrise fără acele bare oblice)”. Abonamentul dvs. la R.l. nu este prea vechi, ca să vă fi făcut o imagine de ansamblu despre debuturile, care nu au fost niciodată puţine aici. Iar post-restantul nu este, dacă aţi urmărit cu atenţie ce se întâmplă în spaţiul lui, altceva decât un mini-atelier, unde vrând-nevrând veţi fi şi dvs. debutat cu un fragment de poem, nu cu mai mult, pentru că partea pe care o voi elimina ar fi stricat impresia bună şi calificativul excelent pe care îl merită fragmentul. Dacă, în timp, vă veţi manifesta ca poet care îşi ia foarte în serios vocaţia şi veţi intra în rândul consacraţilor noştri, vă garantez că în bio-bibliografia dvs. de mai târziu veţi trece cu orgoliu şi debutul de la Post-restant, unde, din pricina spaţiului riguros economisit, versurile vă vor fi (tran)scrise la rând, delimitate fiind de nesuferitele bare... oblice. Poemul din care voi rupe doar o bucăţică, spre imenasa dvs. nedumerire, se intitulează Fiinţe, nefiinţe: “Un scaun stătea pe scaun/ La masă de vorbă cu-o masă/ Şi nimeni nu se mira/ Decât o carte ce citea o carte./ Şi tot acolo,/ Un pahar de vin sorbea un pahar de vin,/ Şi tot aşa.../ Pe-acolo erau şi oameni/ Pe care, din când în când/ Scaunele şi mesele îi ştergeau de praf/ Şi îi mutau de colo-colo.” S-ar putea să fie un joc gratuit şi poate neoriginal, care însă mie îmi place la fel de mult ca şi celebra, în tinereţea noastră, poemă a unui poet bine cunoscut, intitulată Calul călare: “Calul călare pe cal/ Calul călare pe calul călare/ Calul călare pe calul călare pe cal/ Calul călare pe calul călare pe calul călare”. Textul nu se sfârşea aici, poetul îşi făcea cu graţie demonstraţia spumoasă şi fertilă, jocul încheindu-se tot într-o cavalcadă, precum începuse. Şi pentru că veni vorba de cai, cu permisiunea dvs., dar şi fără permisiune, aduc la suprafaţă un poem, după părerea mea ratat din motive obscure. Primul vers e o catastrofă. E demn de o antologie negativă: “Mă iau de copite cu caii sălbatici/ Şi tropăim şi tropăim.../ Călcăm în picioare şi iarbă şi vreascuri/ Şi tropăim şi tropăim.../ Să batem copita voi, caii sălbatici!/ Să tropăim, să tropăim!/ Coamele-n vânt să ni le-nfigem!/ Să tropăim, să tropăim!/ Să rânchezăm în steiuri de piatră!/ Să tropăim, să tropăim!/ Flăcări în frunţi să ni se-aprindă!/ Să tropăim, să tropăim!/ Hei! linişte voi, caii sălbatici!/ Să tropăim, să tropăim!/ E suflet de mânz între pajişti!/ Să ne-mblânzim, să ne-mblânzim!” Nobleţea mesajului se risipeşte, din păcate, în punctuaţia defectuoasă, în impreciziile de adresare, într-un ligament nefericit la nivelul celui de-al treilea vers, în articulări aberante, ca şi în nearticulări. Vedeţi dvs., şi judecaţi singur, ţineţi cont de, sau nu luaţi în consideraţi cele spuse până aici. Oricum, efortul mi-a făcut plăcere. (Mihai-Adrian Grosulescu, Corbiţa-Vrancea)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara