Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Post restant:
Actualitatea de Constanţa Buzea


Vreţi cumva să deducem din mărturisire că, dacă n-aţi publicat până la 35 de ani nici o poezie în limba română, aţi făcut-o totuşi, în cehă, în răstimpul şederii dvs. acolo? Vom crede că în cehă textele au un sunet mai bun, şi că urmează, chiar dacă făcând operă de veleitar cinstit, să vă însuşiţi, pentru varianta lor în limba noastră, nişte mai solide reguli de prozodie măcar, şi să vă apropriaţi, prin lecturi serioase, un vocabular mai vioi, ca să vă mântuiţi de tirania rimei facile, atunci când nu rimaţi aiuritor suflét/complet. E inutil să trimiteţi poeziile în dublu exemplar, pentru că ne putem descurca şi cu unul singur, neprocedând, cum probabil greşit vă închipuiţi, că ne adunăm ciopor toată redacţia şi le decidem, ca la cenaclu, soarta. În fine, dacă nu depăşiţi, cu o iotă măcar, nivelul de până acum, adică: „Vântul bate azi mai tare,/ nu am primit a ta scrisoare”, abţineţi-vă de la gestul generos dar inutil de a le pune în plic pe adresa redacţiei. (Valentin Gabriel Cristea, Târgovişte) * „hei, bătrâne mai ia o cinzeacă mai lasă-mă un an/ altul te-aşteaptă nu ştii că fiecare secundă naşte/ un poem nu ştii că fiecare minut îţi plăteşte tribut/ mai lasă-mă o clipă cu iubita mea construită/ cu migală uită-ne pentru un veac ia aminte/ nimic nu-ţi cer în plus nici măcar un vis/ ştiu că nu are nici o importanţă/ aş străbate lumea-n lung şi-n lat în căutarea/ darului perfect/ ai uitat că iubirea e post de mare răspundere/ dintr-o biserică prădată se aude un magnetofon fârâind predica/ la început a fost cuvântul, cea mai teribilă armă din istorie,/ dumnezeu, slăvit fie Numele său, le-a oferit-o cu generozitate oamenilor./ la începuta a fost vrei să-l opresc/ problema nu s-a pus niciodată în termenii/ aceştia fie că eşti sau nu impostor/ secretul stă în legăturile dintre atomi suspect/ de asemănătoare cu alte tipuri de relaţionări/ Oh, Suzi O., incoerenţa mea a fost întotdeauna/ numai şi numai pentru tine predica s-a schimbat imperceptibil/ din cel mai de preţ lucru al meu/ acum te văd/ jos şi departe vrei să-l opresc?” (Departe). A doua oară, iată, a fost să fie, semnul acesta, că v-am citit textele. Aflaţi şi nu mai aşteptaţi cu sufletul la gură la cei 20 de ani ai dvs., când omul e nerăbdător şi consecvent, numai când îşi aduce aminte, cu majusculele şi cu punctuaţia, şi poate că nici atunci. Dar nu are, nu-i aşa, nici o importanţă! Totul e să ne exprimăm la nesfârşit despre te miri ce, Oh, Suzi O, interlocutoarea poetului tânăr, inteligent, expansiv şi cu viitorul nevraişte, după chipul, mărimea şi asemănarea talentului de care nu se îndoieşte cum se îndoieşte, în schimb, de onestitatea celor care amână a-l aprecia prompt şi chiar mai mult decât atât. România literară, prin poemul pe care vi l-a transcris aici, face cu siguranţă un gest uşor exagerat, uşor gratuit, cu scopul limpede însă de a se păstra astfel pentru eternitate, o mostră din opera la zi a poetului tânăr, o dovadă din multele care se vor pierde în timp, şi de care el se va sfii curând, regretând că textul său n-a fost, că nu este mai de soi. Nu e, transcrierea aceasta, aici, un debut, Doamne fereşte, cum aţi putea crede, ci un fel atenţionare că drumul dvs. cel adevărat ar mai trebui căutat ca să fie găsit. Poate că era mai bine să începeţi nu cu România literară, ci cu revista Oglinda, care v-a şi dat premiul ei special. Când? În ce a constat acest premiu? Nu v-a oferit şi spaţiu de publicare? Nu v-a debutat? N-aţi aflat pe internet nimic despre aceste detalii importante la început de drum? Nu spuneţi în scrisoare ce aţi mai făcut între timp. Ca tot omul care scrie, cu condeiul în schimbare de la o lună la alta, vă adresaţi concursurilor literare şi le veţi culege trofeele, pe care le veţi orândui într-o lungă listă pentru a defila în vremea ce vine din ce în ce mai neliniştit şi mai uimit de gustul amar pe care-l veţi simţi în inimă. Nimeni nu vă poate sfătui ce aveţi de făcut ca să reuşiţi. Textele dvs. ar trebui citite măcar odată în singurătate, cu glas tare, ca să vedeţi cum treceţi proba răbdătrii. Ieşiţi în public abia după ce pe dvs., ca autor, nu vă deranjează nimic, după ce v-aţi iertat poemele de grandilocvenţă şi deruta lor de-acum. (Eugen Suman, Bucureşti)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara