Valerian Stan şi politica


In primul număr din 2004 al ARDEALULUI LITERAR de la Hunedoara este publicat un interviu cu dna Monica Lovinescu din 1991. Nu ştim dacă a mai apărut undeva. Citindu-l, nici nu-ţi dai seama că au trecut paisprezece ani şi că, de pildă, alegerile de care e vorba în intreviu nu sînt cele de astăzi.

ACADEMIA CAŢAVENCU (nr. 16) ne atrage atenţia, a propos de semnalări, că jurnalul lui Virgil Mazilescu remarcat de noi într-o revistă craioveană a apărut în Manuscriptum încă din 1993 şi, apoi, în volumul recent al Operelor poetului. Mulţumim pentru precizare. Reaua informaţie nu e o scuză. Dar despre reviste care reproduc texte, fără a spune explicit că au mai apărut, ce să mai zicem? l în legătură cu dna Lovinescu: COTIDIANUL de acum două săptămîni publică un editorial semnat de dl Valeriu Stan referitor la volumul 3 al Jurnalului, acela premiat de noi. Ca şi dl Gabriel Andreescu, dl Stan comite eroarea de a cere unor însemnări zilnice să reflecte un punct de vedere obiectiv şi nepartizan asupra evenimentelor istorice. Şi dacă dna Lovinescu are în privinţa, bunăoară, a Partidului Alianţei Civice aprecieri care nu coincid cu ale dlui Stan, mare nenorocire! Dl Stan o execută pe autoare pe un ton inchizitorial. Despre PAC, mai bine să nu mai vorbim? Partea proastă este că dl Stan nu e doar tendenţios, dar şi dezinformat. Ca să vezi cum toţi cei care n-au fost în stare să facă istorie (oricît de mică, hic et nunc!), vor acum s-o scrie. Şi asta n-ar fi grav, dacă ar scrie-o cum a fost. O scriu însă cum ar fi vrut ei să fie dacă ar fi făcut-o. l în nr. 1 din 2004 revista ARCADE de la Strehaia publică o pagină intitulată Corigenţi la limba română în care, din textele cîtorva formaţii cunoscute de muzică uşoară, sînt culese perle. Blondy: "Vroiam decît să-nţelegi cît ţin la tine". Asia: "Mama-mi spune: nu fă plajă goală" (Aici mai este o greşeală: nu fă în loc de nu face) Iris: "Tu ai vrut ca să mă minţi". Şt. Bănică jr.: "Vecinii tăi mă înjurau regesc". O astfel de rubrică ar fi necesară şi pentru a semnala erorile de lexic, gramatică etc. şi a altor categorii de vorbitori (scriitori) de limbă română. De exemplu, pentru crainicii de la t.v. care spun "a fost prins în flagrant", ca şi cum adjectivul ar fi devenit substantiv. Corect este flagrant delict. Cît despre prepoziţia pe înainte de substantive cu caracter personal şi despre dublarea lor obligatorie prin pronume (îl văd pe cutare), nu mai e nimic de spus. Citim în ziare astfel de titluri de-o şchioapă: "Justiţia eliberează infractorul". îl eliberează pe infractor pare deja o preţiozitate. l Erată. Cronicarul speră că nu le-a fot greu cititorilor să-şi dea seama că junimistul Vasile Pojor (din articolul de la Revista revistelor din nr. 16) este una şi aceeaşi persoană cu Vasile Pogor. Facem totuşi cuvenita rectificare.


"Academia Caţavencu" şi viciile

A apărut ALMANAH 2004 al Academiei Caţavencu. Tema: Viciile şi românii. Ia să vedem ce vicii au românii. Dar mai întîi, capitolele introductive: Cele zece păcate mişto, Despre vicii şi păcate şi Istoria viciilor. Apoi: alcoolul şi ţigările (viciul 1), preacurvia (2), furăcismul (3), beţia puterii (4), întîrzierea (5), lenevia (6), mîncatul (7), mitomania (8), jocurile (9). Al 10-lea e unul aşa-zicînd colectiv. Identificăm în colectivul cu pricina grafomania. Almanahul e mişto de tot. Citiţi-l şi vă veţi convinge! Nu vă mai spunem că autorii articolelor sînt, şi ei, mişto de tot. Cît despre grafică, e destul să ştiţi că unul din colaboratorii principali este Camil Ressu, competentul principal în viciul al doilea, chiar dacă specialist, mai cu seamă pe hîrtia de desen (în realitate, nu mai vrem să ştim cum a fost).


Şampanie pentru cavaleri

Felicitat pentru primirea (de curând) a Ordinului "Meritul cultural" în grad de Cavaler, Bogdan Ghiu apreciază cu amărăciune în finalul dialogului: "La cât am tradus exclusiv din filosofia şi literatura franceză (a traduce înseamnă a căra cu spatele, cu linguriţa, la ani-istorie distanţă), mă aşteptam mai degrabă să încasez o Legiune de Onoare. Iar de felicitat cu adevărat ar trebui, cred, să fie cei care m-au introdus pe lista de propuneri şi cei care nu m-au scos de pe ea. La o zi sau două după ce fusesem la Cotroceni (şampanie caldă, foto cu preşedintele, priviri jenat-mândre între colegi, de parcă ne-am fi întâlnit în locuri de perdiţie virilă), primesc un SMS de la fiul meu: ŤIliescu ţi-a dat şi bani, Cavalere?ť I-am răspuns: ŤDoar loc de veci la toată familiať. Nu-mi rămâne decât să aştept pensia de merit".


Errare humanum est, perseverare...

De multă vreme nu mai auzi pe nimeni spunînd la t.v. ori nu mai citeşti în ziare flagrant delict. Expresia, juridică la origine, compusă din adjectivul flagrant, care indică modul surprinderii faptului, şi substantivul delict, care indică infracţiunea, şi-a pierdut unul din termeni. "A fost surprins în flagrant", spun aproape toţi crainicii ori scriu aproape toţi ziariştii. înjumătăţită, expresia este incorectă şi face dovada inculturii celor care o folosesc. O altă expresie greşit interpretată este corpul delictului, devenită corp delict. Difrenţa de sens este evidentă pentru orice ştiutor de română: nu corpul (obiectul în cauză) este delict, ci delictul are, aşa zicănd, corp probator. Latinii credeau că a greşi este omeneşte, dar a persevera în greşeală este diavoleşte. Aveau dreptate: dacă nu se intervine la timp, expresii precum cele semnalate de noi din limbajul juridic se degradează ireversibil. Ca bun naţional, limba trebuie şi ea apărată contra celor care o degradează. în locul legii care urmărea să protejeze de cuvinte străine, dl. Pruteanu ar fi putut propune o lege prin care limba română să fie apărată de ea însăşi. l Nu vrem să dăm nimănui lecţii. Mai ales experimentatului redactor al "Observatorului cultural" care scrie revista revistelor. Observăm însă, şi nu de azi, de ieri, o manieră ciudată de a comenta gazetele şi evenimentele culturale. Să numim maniera indirectă. Cu alte cuvinte, te foloseşti de extrase din diverse articole ca să-ţi sugerezi opinia proprie. în loc să spui de-a dreptul ce crezi, de exemplu, despre Jurnalul dnei Monica Lovinescu, în volumul premiat de România literară drept Cartea Anului 2003, îl citezi copios pe un oarecare Dan Petrescu, veleitar întru ale prozei (epistolare), care l-a înjurat birjăreşte în Timpul de la Iaşi. Alt exemplu: afli că România literară a respins un articol al dlui Neumann, în care autorul se lăuda singur cu o gură pînă la urechile proprii, îl publici numaidecît, cu menţiunea expressis verbis că a fost refuzat de colegii tăi. Şi aşa mai departe. Aşteptăm cu mare interes momentul revelaţiei: şi anume acela în care "Observator cultural" îşi va exprima opiniile în chip direct, deschis şi onest. Indiferent ce opinii.