Lecţii de poezie la Ipoteşti

Timp de o săptămână (21-27 iunie 2004) la Centrul Naţional de Studii "Mihai Eminescu" de la Ipoteşti-Botoşani a funcţionat un "atelier" de spectacole de poezie, organizat de Ion Caramitru şi destinat actorilor tineri de la mai multe teatre din ţară. Alături de Ion Caramitru au funcţionat ca profesori de poezie Ilie Constantin şi Alex. Ştefănescu. Într-o atmosferă entuziastă, adeseori exuberantă, s-a lucrat, de dimineaţa până seara, cu o maximă seriozitate profesională, rezultatul constând în relansarea interesului pentru poezie şi în familiarizarea tinerilor actori cu cele mai diverse tehnici de spunere a poeziei pe scenă. Impresia mai mult decât favorabilă pe care mari oameni de cultură " ca Petru Creţia sau Horia Bernea " au avut-o despre despre Centrul Naţional de Studii "Mihai Eminescu" condus de scriitorul Valentin Coşereanu a fost astfel încă o dată confirmată. Casa părintească a poetului, transformată într-o casă memorială cu o remarcabilă putere evocatoare, Muzeul "Mihai Eminescu", conceput inteligent şi cu bun-gust, într-o clădire modernă, teatrul în aer liber pe scena căruia au loc în aproape fiecare seară spectacole la care participă tineri din împrejurimi, hotelul confortabil în care sunt găzduiţi scriitori, artişti, traducători din România şi din alte ţări, veniţi să participe la manifestări ştiinţifice şi artistice de înaltă ţinută " totul contribuie la crearea sentimentului că la Ipoteşti te afli, de fapt, undeva, în Europa.



Radu Anton Roman şi publicul francez

La Paris se pregăteşte lansarea volumului Savoureuse Roumanie. 352 recettes culinaires et leur histoire de Radu Anton Roman. Volumul, tradus din română de Marily le Nir, va avea 664 de pagini, va cuprinde numeroase ilustraţii şi va costa 25 de euro. Editura care şi-a asumat publicarea cărţii, Noir sur Blanc, îi face autorului român o prezentare elogioasă:

"Personnalité truculente, Radu Anton Roman a la notoriété en Roumanie d"un Jean-Pierre Coffe ou d"une Maďté en France.

Ecrivain, il a publié deja en France:

" en 1997 aux Editions Noir sur Blanc le roman Des Poissons sur le sable;

" en 1998 aux Editions Parkstone l"album Bucarest.

Par son livre Savoureuse Roumanie (titre roumain: Des mets, des vins et des traditions de Roumanie) " un promenade gourmande ŕ travers les provinces de Roumanie, parfumé ŕ l"aneth e grisée de Ťtzouicať " Radu Anton Roman nous fait partager avec humour les Ťaventuresť de ses plats.

Notes ethnologiques et anecdotes personelles donnent du piquant ŕ ce qui est bien plus qu"un classique livre de cuisine.

C"est aussi une excellente introduction ŕ la culture populaire roumaine et ŕ ses secrets."

Francezii au înţeles mai bine decât mulţi români că "Bucătăria lui Radu" aparţine mai curând culturii decât gastronomiei.



Sarcofagul de hârtie

La rubrica sa cu un titlu atât de bine găsit, Sarcofagul de hârtie, din revista ieşeană Timpul (nr. 6 din iunie 2004), A. C. încearcă să minimalizeze dezbaterea Literatura română în timpul comunismului organizată de Uniunea Scriitorilor (textele intervenţiilor, transcrise de pe banda magnetică, au fost reproduse în România literară din 2 iunie 2004). Semnatarul (semnatara) rubricii se agaţă, ca un căţel de un urs, de corpusul de texte, nereuşind decât să smulgă câte un smoc de cuvinte sau să cadă din când în când în fund. El (ea) face mare caz, de exemplu, de o tautologie pe care autorul a folosit-o deliberat, cu intenţie stilistică. Tot el (ea) consideră că luciditatea cu care sunt evaluate cercetările critice având drept obiect literatura română din timpul comunismului sunt "lamentaţii cu iz de văicăreală cronicărească". (lamentaţii cu iz de văicăreală... asta da, tautologie!).

Pe scurt, A.C. , cu vocaţia sa de paznic de sarcofag, încearcă să înmormânteze o dezbatere prea importantă şi cu prea multe ecouri ca să încapă în spaţiul expeditiv-persiflator pe care i-l rezervă revista Timpul. Când nu poţi organiza pe cont propriu o discuţie nu-ţi rămâne decât să o bagatelizezi pe cea organizată de alţii, cu speranţa că fie şi astfel te vei face remarcat.

Ce citim la 33o Celsius

La 33o Celsius citim, bineînţeles, epigrame. Le găsim în Antologia epigramei româneşti, realizată de George Corbu, Valerian Lică şi George Zarafu (şi publicată la Editura Premier din Ploieşti). Citim şi cităm din clasici ai genului:

Tudor Arghezi

"Inscripţie pe un flacon de cristal

E parcă un făcut ca nimănui/ Să nu-i miroasă murdăria lui./ Pe când, pe vrute şi nevrute,/ Parfumul altuia îi pute."

SAMSON BODN|RESCU

"Soarele vieţii tale că sunt, îmi zici tu, iubită?/ Primejdios ai vorbit, nepregândind ce îmi spui./ Oare-ai privit tu la soare, voind mai bogată lumină?/ Nu, căci ai pierde-o curând şi pe cea slabă ce-o ai!"

MARCEL BRESLAŞU

"Încă în Paradis

Adam cânta întâiu-i cânt. Şi-i fapt notoriu/ Un altul mai dotat ca el nici nu era/ Eva-ar fi fost un excelent auditoriu,/ Dar şarpele " întâiul critic " fluiera!"

I.L.CARAGIALE

"Unui filosof pleşuv

Măiastră-i Natura! În veci nu greşeşte,/ Ci toate le pune la loc potrivit:/ Deasupra o Lună, sub care domneşte/ O noapte adâncă şi fără sfârşit!"

ŞTEFAN CAZIMIR

"Lui Al. Piru

Harnic iţele îţi legi/ Şi-mpleteşti speranţei firu",/ Dar mă tem c-ai să te-alegi/ C-o izbândă ŕ la Piru."

N. CREVEDIA

"Cafeneaua

La "Capşa" unde vin toţi seniorii,/ Local cu două mari despărţituri,/ Într-una se mănâncă prăjituri,/ Şi-n alta se mănâncă scriitorii."

NICOLAE IORGA

"Când academicienii vorbesc prea mult

De ce vorbesc aşa de lung,/ Când academicieni ajung?/ Fiind un corp nemuritor,/ Ei au eternu-n faţa lor."

AL. MACEDONSKI

"Lui G. Bacovia

Poete scump, pe frunte porţi mândre foi de laur,/ Căci singur, până astăzi, din plumb făcut-ai aur."

MARIN SORESCU

"Nedumerire lingvistică

De se vor găsi, departe,/ Oameni pe planeta Marte,/ Cum vor fi numiţi de noi:/ Marţieni sau... marţafoi?"