Întâlnirea care incendiază oraşul

A apărut, la finele lunii noiembrie, ATHANOR, Caietele Fundaţiei "Gellu Naum", nr. 1/2004, 151 pag., de găsit doar la librăriile Cărtureşti, Dalles şi Humanitas, din Bucureşti şi provincie. Cu o periodicitate proiectată de un număr pe an, într-un tiraj limitat de 1000 de exemplare, aşteptat cu emoţie de prietenii fideli, admiratorii constanţi şi cititorii marelui poet, acest prim număr al Caietelor Athanor, elegant şi curat în toate ale sale, hârtie, literă, tipar impecabil se arată de acum înainte a fi locul ideal şi prilejul fericit pentru noi al unor întâlniri de excepţie şi cu efecte benefice, în timp, pentru cultura noastră, cu texte rare, inedite, manuscrise şi fotografii din arhiva Fundaţiei "Gellu Naum", documente, scrisori şi desene comentate, cu poemele acestuia, proza şi teatrul, cu eseuri şi referinţe critice semnate de specialişti recunoscuţi în descifrarea operei naumiene. Primul volum al Caietelor Athanor a fost alcătuit şi îngrijit de Dan Stanciu şi Iulian Tănase, cu sprijinul doamnei Lygia Naum şi al Fundaţiei "Gellu Naum" .



Ora 12 şi 10 minute - noaptea

Trec în revistă datele sumarului. Un Cuvânt înainte semnat de Dan Stanciu. Apoi, într-o primă secvenţă, a INEDITELOR, se tipăreşte poemul Ligia, în opt părţi numerotate, scris de Gellu Naum în 10 martie 1958, la ora 12 şi 10 minute - noaptea, urmat de manuscrisul aceluiaşi poem în grafia măruntă, inconfundabilă a îndrăgostitului exemplar care a fost Gellu Naum. Urmează, preţ de 40 de pagini textul unei piese de teatru semnată de Gellu Naum şi Jules Perahim Florenţa sînt eu, cu următoarea precizare a autorilor în subsolul primei pagini: "jucându-ne, la Costineşti (1956?) şi Sighişoara (1958)".



Două scrisori şi cartea într-un singur exemplar

Urmează Două scrisori (Gellu Naum către Victor Brauner, Victor Brauner către Gellu Naum), cea dintâi, datată 4 martie 1945 şi expediată din strada Leonida 5, Bucureşti, iar cea de a doua, în traducerea lui Dan Stanciu, datată Vendredi, 29 III 1946, urmate de facsimile ale scrisorilor, în fragment şi text integral. Urmează povestea misterioasă a unei "cărţi" într-un singur exemplar, cu ilustraţie şi text în franceză, cu titlul L'image présente ŕ l'esprit (Imaginea prezentă în minte) 1939, despre istoria căreia Dan Stanciu ne dă câteva detalii lămuritoare, că "e confecţionată artizanal" de poet, "probabil în timpul şederii sale la Paris, la sfârşitul anilor 30". Sumarul INEDITELOR se încheie cu un regal Victor Brauner, Jaques Hérold, Gellu Naum, 3 cadavres exquis, trei desene semnate împreună, cu numele unul sub altul, Hérold, Victor, Gelu.



Urmele vizibile...

Următoarea secvenţă, bogată în piese, cuprinde DOCUMENTE FOTOGRAFICE (1930-1942) acoperind un număr mare de pagini, de la 75 până la 94, într-o dispunere interesantă, "aproximativ cronologică" şi cu transcrierea "notaţiilor" lui Gellu Naum de pe spatele fotografiilor. D. S. semnează în deschidere un scurt text în egală măsură sensibil, sobru şi generos în folosul cititorului care se formează între timp, îl preia şi îl conduce în necunoscutul care se revelează: "Fotografiile din paginile ce urmează reconstituie şi restituie un chip dispărut în vreme, o înfăţişare care a pierit. Utile ca documente fotografice, ele sunt deopotrivă urmele vizibile ale unei existenţe poetice. Privite astfel, ar putea fi un însoţitor necesar pentru cititorul care va dori să nu intre singur în arcanele textelor lui Gellu Naum, ci avându-l pe autorul lor aproape". Copil, adolescent, înconjurat de prietenii din tinereţe, ipostaze de vis, de jocuri exuberante, instantanee în oraş, pe străzi, portrete ale unui tânăr de o frumuseţe şi distincţie aparte, exterioară şi interioară deopotrivă, cu râsul pe faţă, cu privire scrutătoare, cu pipă, mereu curat în privelişte şi în sine, efectul acestei stări inteligente de puritate fiind o linişte ce-l ocroteşte într-o paşnică putere de zeu. Interioare austere, o contemplare inspirată, o privire lansată pe mari distanţe, acoperită la un moment dat cu o fâşie de pânză neagră, imagini cu epică fascinantă, în care prietenia şi dragostea, petrecerea timpului, plimbările singur şi în grup, toate îl arată ca dintotdeauna pregătit pentru armonie şi libertate, pentru poezie, vis descifrat şi transcris. într-o ultimă imagine din această serie, apare într-o ipostază de vis cu însăşi Lygia, perechea sa frumoasă şi extraordinară în totul ca însuşi poetul care s-a îndrăgostit de ea.



Romantismul revizitat.

O Lenore suprarealistă

Urmează, într-o secvenţă intitulată simplu TEXTE, pe aproape 40 de pagini, patru texte de o excepţională valoare, despre poet şi opera lui. Semnează Sebastian Reichman, Vise întrepătrunse între viaţă şi moarte, Victor Ivanovici Romantismul revizitat. O ŤLenoreť suprarealistă (în versiunea lui Gellu Naum), Iulian Tănase, Victor Brauner şi Gellu Naum sau "întâlnirea care incendiază oraşul", în fine, Vlad Zografi, Cine a văzut un suflet de cal? Câteva cuvinte despre teatrul lui Gellu Naum.



Despre identic şi felurit

Primul volum al Caietelor Athanor se încheie cu 11 desene de Lygia Naum, cu un comentariu de Sasha Vlad. Revenind la primele file, mi se pare important şi mai ales drept să transcriu MUL}UMIRILE aduse, pentru sprijinul lor prietenesc ce a făcut posibilă apariţia acestui prim tom al Caietelor Fundaţiei "Gellu Naum", Oanei Lungescu, Hertei Müller, Oskar Pastior, Ernest Wichner şi Ulf Stoltufoht, cât şi lui George Ardeleanu, Florin Balotescu şi Vlad Popa, pentru lucrul la arhiva Fundaţiei "Gellu Naum".

În scurt timp, cred că tirajul se va dovedi insuficient, iar cei ce s-au născut ieri, şi astăzi, vor moşteni această bijuterie nu numai tipografică. O vor moşteni cu siguranţă, păstrată cu mare iubire, de la tinerii lor părinţi, aceştia considerându-se astăzi norocoşi să-şi fi procurat un exemplar al Caietelor Athanor. Bunul cititor de poezie mai trebuie informat că tot în ăstimp, în Colecţia Biblioteca Polirom, a apărut o Antologie cu titlu inspirat, din poezia lui Gellu Naum, Despre identic şi felurit, care nu trebuie să-i scape. (C. B.)



Asistenţă morală

În ADEVĂRUL LITERAR ŞI ARTISTIC (nr. 744/2004) d-l C. Stănescu îi acordă asistenţă morală d-lui CiprianŞiulea, faţă de a cărui "propunere" de a se redresa Uniunea Scriitorilor prin desfiinţare Cronicarul a exprimat unele rezerve şi nedumeriri. (v. "R. lit.", nr. 45/2004). D-l Stănescu îl socoteşte pe Cronicar "atins binişor" de boala trufiei ("trufia monitorizării"), atunci când "îl trage de urechi (...) nu pe un repetent oarecare ce se chinuie să treacă o clasă ci pe un premiant strălucit". Nu avem sentimentul să ne fi purtat astfel cu d-l Şiulea, dar problema nici nu este aceasta. Oricât ar fi cineva de strălucit tot poate să scrie, prin accident, un rău articol, neinformat şi plin de contraziceri, cum i s-a întâmplat acum d-lui Şiulea. Deci articolul era în discuţie şi nu d-l Şiulea, ca persoană plină de merite pe care nimeni nu i le neagă. Ce ne-a mirat în intervenţia d-lui Stănescu, altfel un comentator scrupulos, este faptul că îi atribuie Cronicarului afirmaţii pe care nu le-a făcut. Când a susţinut el, de pildă, că Uniunea Scriitorilor "închipuie cea mai bună dintre lumile posibile"? Sau că Statutul U.S. este "ideal"? Ce a susţinut Cronicarul este că Uniunea Scriitorilor, bună sau rea, nu poate fi desfiinţată în urma vreunei "propuneri" venite din afară, ci numai urmându-se litera Statutului. Iar acesta, bun sau rău şi el, trebuie respectat atâta vreme cât este în vigoare. De altfel, în ianuarie 2005, aşa cum s-a anunţat, Conferinţa Naţională a U.S. va adopta unul nou. Să sperăm că va fi şi mai bun, chiar dacă nu "ideal", căci nu e cu putinţă.